Clopote Rosii
ce faci? mm, bine, tu? mai nimic. … într-o oarecare formă de prinsoare, o vrabie oarecare, merge pe drumul plin de scuturate pietre și desprinde de pe ele pături cochete. e minunat cum
Esente de dincolo
Am pășit pe ultima vîrloagă și am prins din zbor o mică fărîmă de pridvor, Am asuprit culmile lungite de foame și am asurzit capriciile cîntecelor de jale. Iarna mi-a așezat în carne, ascuțite
Eroare Vie
Cu fiecare spus cuvînt atacă viața, Pămîntul și puterea lui. Întinderea și timpul ei. Adîncul și nespusul. M-am înșelat cu altul. Sînt cel care se-mpacă iar cu sine. Cît de fidel
Faptura
E omul mort, În locul lui trăiește doar făptura. Nenumărată. Identică. Măiastră. Omul e mort, Cu el a murit ura, Crîmpeie de iubire, Și lipsa de voință. Motorizați de traume bătrîne, Am
Piedici Blinde
Întorcîndu-mă la al ușilor sidefiu mecanism Întorcîndu-mă la organicul ivor zîmbitor, Încerc s-ating cu vorba minunea ticăirilor lor, Să pot să trec pe o altă parte de ușă. Îmi spun mulții că
Amperitatea din aceeasi vocală
Din singura vocală lungă, nepăsătoare filiformă și înstrăinată de gura lui, devine predicat sublim în sălile de baie între seriile infinite de gresie portocalie, avortul. Prin ea se
Dezacordare
M-am asigurat mai întîi, că a căzut pe jos. Apoi am strîns mînerul între genunchi și am reușit să strîmb zborului. Cum altfel sprintena privighetoare să-și servuiască puii dacă nimeni nu mai
Batrinul
Cerem ajutor omului, Să ne povățuiască către Neom, Cerem ajutor omului, Să ne hrănească și să ne citească. Cerem ajutor omului, Să ne adăpostească, Poți omule să îți devin coastă? Mă simți tu
Eu si cu Cătelul Schiop
Sări pe urma mică mare Doar de este omul tare, Fă-mă ieftin, deblocat Sus pe iederă urcat. Ciripind pe colț de scară, Gut-amară, gut-amară, Serioșii ochi de pară, Și-n sutien de roată
Evadare Dim Posibil
O deschidere primară, Un fel de ceartă coloartă mov, Salteaua care doare și puterea mută, Cofragul saltimbancului formal, Geana făcută și redesfăcută, Satîrul rotit prin mese, Cotitura
Curat
Îmi amintesc posesia umană, Sacrificul mamar, Descrierea puterii de a frînge Poțiunea jarului salbatic. Dar de ma învirt în umbrele stîlcite, Reapărînd mizeriile colectate, Trenez doar partea
Coridor
Uită-mi aripile ridicate în vînt, Părților de carton, Evadează-mă din mine. Și dacă te voi descoperi vreodată, Dezgolindu-ți istorii policolore? Poate mă înveți încă odată, Degetul
Secretul Galbenuselor
Pulsația terestră și cuiul alcalin, Spintecătura ura și micul mic și plin, Dreptatea de pe scară, Refugiul strecurat, Albania e țară, Și circul nu e pat. Buricul plutitor pe masa
Calul Incuiat
Am bătut un om în cuie, Și din cuie au înflorit culori. Mii de oameni între cuie, Cresc atît de asemănător. Mîna i-a crescut subțire Cît să-i intre printre ochi Gîtul îi e foarte
În Jurul Echimozei Plenipotentiale
Legat de strania pendulă Strîns calm în minima cîreangă O adiere mută de sinuos seren, atrage strîns printre simine, lungi lemne încălzite roz. Ocazional, eteric, numeral, ea singură modifica
Ancelograful
(conține abateri voite de la gramatică și ortografie) Ancelograful zace pe pădurea gravă,
 am ascultat-o cum duhnea lăuză, 
corabia de farmece e dalbă
 și melcișorii se
Tractări
Supliciul apei rotunde și mădularele stropilor prelinși, Adierea rece a umezelii prezente Fiorul verde al pămîntului curs. Plînset de copil în ropoteala apei Liniștea din ochii celor
Albe Pete de Creion
(textul conține greșeli gramaticale ce fac parte din estetica poemului) M-am înaripat apoi. După sticlele ciobite, o santinelă ciripind parole, a întinat secreții pe fețele sonore. Iar dacă
Încins
(textul conține abateri voite de la gramatica limbii române, a se citi ca atare) Un om care duce în sine carnea ce poate fi desfăcută cu cuțitul tocit seduce cel mai lesne căprioare săritoare în
Intre Sinele de Mine
Imi este cel mai frică De nelumina lumii. Nu voi să pot a poate Să-mi fiu eu intre sinele de mine. Imi este cel mai frica Sa dobindesc averea de dreptate Sa nu mai pot vedea Cea dreapta
Amintiri netrăite încă...
Amintiri netrăite încă imi trezesc plăcute întîlniri Dar niciuna nu este de vreo importanță. Niciuna nu are răspuns la vreo întrebare sau la vreo dorință, a mea. Trec prin timp, întîlnind
de ce nu mă interesează cine sînt...
Poate un simplu om fi mai mult decît blog-ul său. Decît creația sa? Care este relația dintre om și propria sa creație? Dintre carne si vis. Dintre cine sînt si cine vreau să fiu. Poate blog-ul
Știm cu toții prea bine
știm cu toții prea bine cîtă mînie este in noi cîtă disperare in ochi ce uneori pare dorință știm cu toții prea bine că împinși de la spate pășim în drumuri sumbre știm cu toții prea
