Poezie

Eroare Vie

1 min lectură·15 mai 2010

Mediu

Cu fiecare spus cuvînt atacă viața,

Pămîntul și puterea lui.

Întinderea și timpul ei.

Adîncul și nespusul.

M-am înșelat cu altul.

Sînt cel care se-mpacă iar cu sine.

Cît de fidel și-ndrăgostit de calea căzătoare

Este acela care-așteaptă să mă întorc la el.

Și mă întorc.

La fel ca la o stea ce cade,

Din nou și iar pe partea dreaptă.

O umbră de lumină-n întuneric,

Dar falsă și-numană. Nefirească însăși.

Un adevăr, real, pietrificat în generații

E-un voal de scai aprins-n jalbe fumigene.

Și înecat. Mă-ntorc la oxigenul meu sulfos.

Fi mîndru omule,

Mîndru la chip și la morală,

Căci drumul tău e drept

Ușor curbat la dreapta

‘ntr-un cerc prea lung să-l poți vedea cu mîna,

Să-ți simți opusu-n dreapta,

Și nepătrunsu-n stînga.

Ți-e drept, și-al meu i-e ghemuit.

Ți-e drum, și-al meu i-e fir de ață.

Oricît l-ai toarce tot un drum,

Oricît eu l-aș săpa, tot ață.

001.854

andrei-paul s.. “Eroare Vie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-paul-s/poezie/13940917/eroare-vie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.