Poezieurban

Faptura

1 min lectură·10 mai 2010

Mediu

E omul mort,

În locul lui trăiește doar făptura.

Nenumărată. Identică. Măiastră.

Omul e mort,

Cu el a murit ura,

Crîmpeie de iubire,

Și lipsa de voință.

Motorizați de traume bătrîne,

Am fost împinși cu toții peste ochi

Și fără oase, sensuri și direcții,

Ne-am transformat cu toții într-un TOȚI.

Și-acum, ascunși în suflet de făptură,

Ne zbatem în plăcuțele mentale.

Acolo unde totul e nesigur

Și cel mai sigur lucru e minune.

Ascunși în suflet de făptură,

Lumina e constantă și e rece.

Și străzile sînt lungi și-aglomerate,

Și liniștea e stingherită dintre colțuri.

Făptura este om,

Căci omul este mort,

Făptura suferă și ea

Căci suferință-i lesne ca să fie.

Făptura este om

Și omul este mort.

Și moartea e mai vie decît viața.

Făptura stă la margine de zid

Și-așteaptă lăcrimînd s-apară,

De pe pămîntulmoale și-aromat,

De dimineața unui soare.

001.890

andrei-paul s.. “Faptura.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-paul-s/poezie/13940303/faptura

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.