Cu urmele prin singurătate

Vindem sentimente la grămadă expuse pe rafturi într-o librărie poetică virtuală , alături de volume de liniște și cărți de tristețe.
Plânsul se depune în “urma lucrurilor căzute deja”, iar râsul creează urma lucrurilor ce apar noi în pântecul luminii.

Ioana, multumesc pentru precizare,Răzvan mă bucur că acest text te-a inspirat la acest comentariu.

Interesant condusă tehnica alăturării metaforelor-culori complementare, și a pierderii lor în straturi de nuanțe subțiri, suprapuse, după o tehnică pe undeva consonantă cu cea picturală, pentru a da o transparență-transluciditate peisajului.

De pildă:

De undeva aproape de foarte departe;
Șiruri lungi și curate - sentimente la grămadă;
Nimeni nu fuge nimeni nu vorbește frumos - aproape o stare de liniște imperfectă;
Nu înteleg soarele chiar și atunci când el are
o lumină tot mai deschisă către lume;
îmi vine și să râd și să sting tristețea din lume;
Dacă aș plânge aș fi o urmă a lucrurilor căzute deja - șiruri lungi și uitate viețile, pământurile și timpul aproape la fel de neatinse ca și lucrurile care au căzut deja.

Prin aceste contraste și alăturări de nuanțe, versul sugerează o anume temperare a durității contururilor, o sugerare chiar a întrepătrunderii lor în condiția de \"a fi pentru altul\", a împreună-locuirii.

Florin,
multumesc pentru comentariu si pentru atentia pe care ai acordat-o textului.