regula timidității
când se face lumină, în fiecare dimineață, te ridici în picioare, faci câțiva pași, te uiți pe fereastră, concentrarea stărilor e egală cu fiecare strănut, a trecut de mult ziua în care
ANAndrei NovacCa un fel de lacrimi
pe obraji se plimbà furnici mici, seamÃnÃ, fÃră să vrem, cu fluturii, pentru că știu să și zboare, sau cu zilele cu soare dupà care începe să ningÃ,brusc. și iar ți se taie respirația și
ANAndrei NovacCa un sfârșit
Nu te văd, cu toate astea, vorbesc cu tine, pe jos, am mers kilometri întregi, am așezat lumea pe sensul ei firesc, de câteva ori, am văzut cum din neliniște și din noapte fug toate, noi
ANAndrei Novacpoemul ca definiție
eu sunt răul care te lasă fără echilibru, de parcă, fantomele care îți tulbură gândurile ar fuma când fug, eu îmi fixez ceasul, întotdeauna, pe timp de ceață, îi schimb bateriile, apoi, merg
ANAndrei Novaclung
e un lanț lung pe care ți- l agăți la gât, apoi, prin vene ți se scurg stări care aparțin tuturor. timpul care a mai rămas are, uneori, și umbră, se ferește, parcă, de ceva, îți prinzi o
ANAndrei Novacpoem întreg
poem întreg tu mergi pe lângă ziua de azi vorbești în șoaptă, să nu te audă nimeni, ochii acestei zile nu se aseamănă în culori nici cu ochii de câine, nici cu cei de pisică, dar, atunci,
ANAndrei Novacaceiași
noi nu mai avem de mult aceleași mâini, ne uităm mult mai rar unul către ochii celuilalt, de parcă nu am locui în aceeași cameră cu pereți albi pe care umbrele se plimbă degajat în fiecare
ANAndrei NovacAzi
Universul în care ne întâlnim este, din ce în ce, mai fragil, el poate avea de suferit dacă țipăm unul la altul sau, dacă un val mai puternic al mării îi lovește cupola de sticlă. Așa că,
ANAndrei NovacUn poem despre toate
Simt cum stau în același loc, fără să mă mișc, fără să îmi simt umbra și parcă, așa, toate relele lumii fug, se sparg în cioburi albe care, mai apoi, se fac bulgări uriași de
ANAndrei NovacRitm
Tăcerea are același ritm, oamenii merg vorbind la telefon atunci când sunt singuri și când ochii li se plimbă în ritmul în care se întunecă pe pământ înainte de ploaie. Trecerea lasă urme
ANAndrei NovacDescriere
Sunt într- un război continuu, mă sprijin de pervazul unei lumi care stă să se scufunde și, cu toate acestea, sunt incapabil să scriu despre tot ce mi se întâmplă, alteori, mă arunc în trânte
ANAndrei NovacPoem justificativ
Sunt sincer, tu ai putea să mă ridici din morți, doar amintindu- ți de mine, atunci când mă plimb, ore în șir, cu mâinile goale peste picioarele tale curate și singure. ai putea să te
ANAndrei NovacPoemul celui mai frumos om de pe pământ
Tu ești fragedă și curată, așa cum doar copiii pot să fie, atunci când li se arată străzile, ținându- se ordonat de mână și tăind orașul cu picioarele lor, aproape liberi. tu ești
ANAndrei NovacPoemul unei scurte așteptări
Ceva a smuls din mine liniștea ca pe o stare de agitație a oamenilor care se înghesuie să trăiască și să respire în fiecare noapte. mă ghemuiesc în mijlocul unei intersecții, apoi mă
ANAndrei NovacPoemul actorului cu picioare din argint
Niciodată nu te poți lovi de masca ta. toți oamenii și- ar uita numele înainte de culcare, apoi, iarăși ai rămâne pe scările de la intrarea în universitate, până ce toate autobuzele ar trece
ANAndrei NovacAșteptare
Sunt ca într- o așteptare pe lângă care trec copii jucându- se încet cu tot ce este în jurul lor de la clădiri gata să se prăbușească până la forma cea mai curată a unor străzi în prada
ANAndrei NovacPoem decorativ
Murim de mai multe ori, uneori, singuri, alteori, însoțiți, în noi se strâng albume întregi de fotografii, o rotire continuă cu capul în jos, până când, toate se opresc în același
ANAndrei NovacPoem îngândurat
Când ne întindem unul peste liniștea celuilalt se face,de obicei, seară. respirăm de fiecare dată, pe întuneric, intuind liniile viitoarelor noastre oase după mersul cărnii care ne ține vii
ANAndrei NovacPoem închis
Cu amândouă brațele dau sens lucrurilor care trec prin noi ca și cum aș înțelege că oamenii normali merg în spitale de nebuni, la fel mângâi liniștea pe care așteptarea o dă asupra ta. nu
ANAndrei NovacFiresc
Atunci când aștepți te găsești mai aproape de tine. uneori îmi întind pașii în nesfârșite plimbări ca și cum totul ar exista în capătul unei străzi. apoi aștept ca femeile să vină și să se
ANAndrei NovacScrisoare de foarte departe
Hai să ne plimbăm pe sub lumina ce tocmai s-a stins, din buzele noastre crește pământul cu aceeași viteză cu care aburii acoperă nebunii și caii priponiți în statui. Așa mă așez peste
ANAndrei NovacMelancolie
Ar fi fost banal să ne strângem în brațe sau să ne vorbim, ne-am fi lovit unul de oasele celuilalt ca într-un parc uriaș prin care ne-am plimbat atât de demult, când
ANAndrei NovacStatic
În fața luminii doar umbre. Așa rămâneam, sprijinind amintirile pe vise și viața noastră pe nisip. Necuprinși, neînsingurați, privind când înainte, când
ANAndrei NovacPeisaj
Mâna ta e moale ca apusul unei dimineți de toamnă, prin vise ne regăseam ca două bucăți reci de pământ atunci când gutuile cad blând din copaci. Pașii tăi adorm înainte de
ANAndrei Novac