Poezie

Ca un sfârșit

1 min lectură·7 iunie 2012

Mediu

Nu te văd,

cu toate astea, vorbesc cu tine,

pe jos, am mers kilometri întregi,

am așezat lumea pe sensul ei firesc,

de câteva ori, am văzut

cum din neliniște și din noapte fug toate,

noi am fost, am existat,

am citit pe malul mării,

am adormit împreună sub același cearceaf,

ne- am ascuns în cinematografe,

am plâns unul după altul,

ne- am certatat,

am uitat să ne mai înțelegem

războaiele și furia,

am fost prelungiri

ale ochilor, brațelor și tălpilor

care visează întotdeauna

un oraș tăiat de apă

cu bărci care pleacă în zorii zilelor,

nu te văd,

cu toate astea, vorbesc cu tine,

te caut în mine cu mâna goală,

piele lângă piele, os lângă os

și mână pusă peste frunte pentru rugăciune

ca în iernile

în care mă închideam și dormeam

doar cu fața la răsărit.

003.522

Andrei Novac. “Ca un sfârșit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-novac/poezie/14008840/ca-un-sfarsit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.