Poezie
Un poem despre toate
1 min lectură·
Mediu
Simt cum stau în același loc,
fără să mă mișc, fără să îmi simt umbra
și parcă, așa, toate relele lumii fug, se sparg
în cioburi albe care, mai apoi,
se fac bulgări uriași de zăpadă
și străzi colorate în negru
cu oameni grăbiți care nu sunt atenți,
toate par să fie parte a unei jungle
în care se strigă, în gura mare, dorul de libertate.
Acum se mai nasc copii,
mirosurile migrează spre frig,
afară întunericul lasă cele mai ciudate răni
peste fetele și palmele femeilor
care nu se grăbesc niciodată,
în luna asta au murit și oameni,
cerul s-a făcut plic între degetele câtorva zile.
Simt cum stau în același loc,
ca o stare de spirit în care tu nu te regăsești,
întorci zăpada pe dos,cu tot cu parcuri,
cu tot cu ghirlandele luminoase de pe stâlpi,
ca pe o bluză
prin care ți se văd umerii roșii de frig.
014.305
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Novac
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Novac. “Un poem despre toate .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-novac/poezie/13966656/un-poem-despre-toateComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Felicitari, pentru aceste versuri superbe!
Imi place foarte mult:
"și parcă, așa, toate relele lumii fug, se sparg
în cioburi albe care, mai apoi,
se fac bulgări uriași de zăpadă
și străzi colorate în negru
cu oameni grăbiți care nu sunt atenți,"