Anca Elena Cojocaru

Aroma ploii se împrăștie prin hainele preotesei Simt bunătatea cerească-n suflet ca pe-un fior Închid ochii... și-mi deschid sufletul ferestrei Către ce are să fie cel mai proaspăt amor De

Impact de lumini Impact de lumini În pietre reci, Ascunde credința.

Mi-ai sugrumat auzul Azi, mi-ai sugrumat auzul. Între unde, Se sparg țipete.

Femeia Mă uit în lumea ta cu soare Te naști ca un martir poet Și creativă ți-e-n cărare Orice etapă din caiet. Te-nghesui să descoperi una Ce-ți va schimba din suflet tot Și ce va face

Îngerii își frâng aripile În gropile stradale... Genii’s strivite De ploi cu politică.

Planete cerebrale Ca într-un dans pictat când plouă Pe condensate stări de mai Tu îmi cerni sufletul de rouă În flori de arbore de ceai. Îți gust aroma prin speranțe Și-ți infuzez

Infinit brâncușian În ritmul clipelor jucate, Pe degete de geniu cald În ochii tăi de diamante Azi lacrimi agere se scald… Alunecă pe dealuri calde Ce sâni sculptează în amurg Și stele

Trecut de războiul sentimental Aici, în noaptea asta, de fulgi albită, către curți, Eu meditez iubirea, și-ascult ce-mi cântă-n moț Când mă lovește vraja și teama de-nceput A unui timp

Ninge de Valentine’s Day Mă ninge peste palme În noaptea îngerească Când florile din rame Încep să se albească. Tu-mi strângi în gheață inimi Și-mi sufli-n viscol zarea Pe ancora de

Comori ruginite De ce să-mi fii tu rege ? De ce ți-aș fi regină? Când nicio altă lege Nu-ți șterge din rugină... Azi poate doar vreun câine Ce-și plimbă coada-n văi Mai vede ce

Hipnoză de seară Se lasă seara, și-mi apari ca o undă energetică, În dormitor, unde aștept să îți sărut pielea Printr-o simplă atingere... Îți zăresc coapsele, ce parcă se tolanesc Într-un

O cameră albastră mă-nchid în noi, iubito,în camera albastră pierdută de lumină, când ai plecat de-acasă te-ntorci ca o copilă să-mi bei și-un ultim vis pe care ochii-ți raze i-a scris

Rai de toamnă Mă simt bătând, într-un punct de lumină, parcă integrându-mă într-o structură profundă și flexibilă, o structură a mea. În întunericul interiorului meu, descopăr renașterea și mă

Negură de fericire În seara asta de iubire, când ochii-mi cad pe cer senin Tot ce-mi doresc ar fi, iubite, în brațe calde să îți vin Și-aș ațipi pe trupu-ți codru, ce rumenit s-a

navighez nemurirea clipesc de câteva ori, în bezna unui gând. mă trezesc într-o barcă purtată de marea ta... între ochii tăi, ca două puncte albastre, lucind infinit, eu navighez

Am fost odată Am fost odată și eu pui O minune de vise Și m-am născut din zâmbet Viața a început să bată În ceasul mămicii de pe noptieră Când început-am să descopăr pulsul… E prea