Poezie

O cameră albastră

2 min lectură·14 ianuarie 2012

Mediu

O cameră albastră

mă-nchid în noi, iubito,în camera albastră

pierdută de lumină, când ai plecat de-acasă

te-ntorci ca o copilă să-mi bei și-un ultim vis

pe care ochii-ți raze i-a scris cu mântuire

mă-nclin spre versul tandru, ce-ți mângâie-n auz

dorințe aprigi, steme ce stele a aprins...

eu lupt ca un războinic, în trupul tău să caut

ce am pierdut odată, când talpa ta a-nvins.

mi te doresc cu flori, cu sânge și cu lacrimi

cand vei sorti pământul, să-mi poarte-un prunc de zeu

eu fulgere voi strânge, în inima-ndoită

de pasul tău, iubito...

război după război, în inimi se petrece

când răul bate clopote și binele se roagă

să-mi dai lumina dragă, să-mi dai si lacrimi negre

doar să-mi oprești destinul, ce nu te mai pricepe.

a mea vei fi! O doamnă, legată de cortină

când eu joc rol de rege, tu să-mi închizi o zi

ca noaptea ce se lasă, și-mi fură din lumină

tu să-mi rămâi aproape, și-n chinuri să-mi învii

să-mi arzi intern speranța, și-afară să-nflorești

cu agere atingeri, cum numai tu trăiești,

să-mi ierți orice păcat, când rugăciuni te cheamă

altarul de mi-e rece, tu-mi dă din el o ramă!

greșesc și-mi cer iertare, dar tu îmi ești icoană

și trec peste prea sfinte, pentru o sclavă doamnă.

nu-mi pasă nici de lege, nici de vreun prost vecin

ce n-a iubit vreodată, nedefinind un chin.

ma-nchid în noi, iubito, în camera albastră

unde-ai adus lumină, când te-am închis în casă.

001.416

Anca Elena Cojocaru. “O cameră albastră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anca-elena-cojocaru-0038468/poezie/13998410/o-camera-albastra

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.