Când murim...
ce se întâmplă cu noi, oamenii,
când murim?
Rătăcim prin vise, rătăcind să fim?
Prin vis, visând vom zbura călărind
un gând... prin vis...
Așa să fie oare când
Mă doare cerul;
simt sânge dintr-o rană
curs pe lacrimi ce tresar în piept.
E o noapte străină...
colorată în clar de vis - gând nestins.
Doare cerul tot.
De la prima stea și până la
E decembrie târziu și norii toți fug de mine
E ceasul asfințitului când orologiul cântă în ecou,
în noapte.
Din fulgii care-au tot grăbit spre noi
Am păstrat doar doi.
În palmă s-au topit și
În fundal, o masă într-un colț;
O călimară, un stilou vechi și-o foaie șifonată.
Și peste toate
O pală de lumină cade greu.
De mult nu m-am mai gândit la tine;
Și încă de mai mult timp
Nu
Toate lacrimile pline de nopți reci, de nopți senine
s-au rostogolit încet pe obraz
lăsând în urmă aminitirile unei vieți trăite,
unei vieți uitate de o altă clipire.
Toate gândurile mele ce se
Rândunele-n zbor se duc,
Se duc, se duc...
Și mă-ndeamnă și pe mine
În calea amintirilor
Să apuc.
În zbor se văd și pene rupte
Purtate de vânt.
La fel și gândul meu despre tine
De mult, de
Astăzi m-am întâlnit cu dragostea.
Avea părul ondulat, era atât de naturală.
Nu o mai văzusem de prin clasa a 8-a
Și ca să fiu sincer
Uitasem și cât de dor îmi era de ea.
A trecut pe lângă
Secundele tac,
Suspinele tac toate;
Tace sufletu-mi rătăcind
Printre bătăile orologiului la miez de noapte.
Sperând la toamna ce-o să vină,
Visând la primăvara ce-a trecut;
Secundele
