Poezie

Când murim...

1 min lectură·8 iulie 2014

Mediu

Când murim...

ce se întâmplă cu noi, oamenii,

când murim?

Rătăcim prin vise, rătăcind să fim?

Prin vis, visând vom zbura călărind

un gând... prin vis...

Așa să fie oare când murim?

Murind,

să ne întoarcem iar la noi,

în praf de vise cum eram de viață goi.

Și să murim apoi din nou

și din nou născuți să fim.

Să fim ca rândunelele viteze,

noi oameni, rândunele să vrem

să devenim.

Că nu-i așa,

spune-mi tu de vrei și poți,

când văzut-ai tu cu ochii tăi

vreo rândunică moartă?

Ele mor și asta știm noi sigur,

dar când și unde

e secretul lor, e viața lor

muribundă.

Ca ele să trăim și noi

și corpul să-l ascundem de neființă,

gândul să-l păstrăm departe,

departe de-al morții ochi ce nu cuvântă.

Și nimeni să nu știe de-am fost, de suntem sau de-om fi.

Și asta să se-ntâmple,

când murim...

001.242

andrei mihai. “Când murim....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-mihai-0040399/poezie/14052502/cand-murim

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.