Poezii

Astăzi m-am întâlnit cu dragostea. Avea părul ondulat, era atât de naturală. Nu o mai văzusem de prin clasa a 8-a Și ca să fiu sincer Uitasem și cât de dor îmi era de ea. A trecut pe lângă

Mă doare cerul; simt sânge dintr-o rană curs pe lacrimi ce tresar în piept. E o noapte străină... colorată în clar de vis - gând nestins. Doare cerul tot. De la prima stea și până la

E decembrie târziu și norii toți fug de mine E ceasul asfințitului când orologiul cântă în ecou, în noapte. Din fulgii care-au tot grăbit spre noi Am păstrat doar doi. În palmă s-au topit și

Toate lacrimile pline de nopți reci, de nopți senine s-au rostogolit încet pe obraz lăsând în urmă aminitirile unei vieți trăite, unei vieți uitate de o altă clipire. Toate gândurile mele ce se

Când murim... ce se întâmplă cu noi, oamenii, când murim? Rătăcim prin vise, rătăcind să fim? Prin vis, visând vom zbura călărind un gând... prin vis... Așa să fie oare când

În fundal, o masă într-un colț; O călimară, un stilou vechi și-o foaie șifonată. Și peste toate O pală de lumină cade greu. De mult nu m-am mai gândit la tine; Și încă de mai mult timp Nu

Rândunele-n zbor se duc, Se duc, se duc... Și mă-ndeamnă și pe mine În calea amintirilor Să apuc. În zbor se văd și pene rupte Purtate de vânt. La fel și gândul meu despre tine De mult, de

Secundele tac, Suspinele tac toate; Tace sufletu-mi rătăcind Printre bătăile orologiului la miez de noapte. Sperând la toamna ce-o să vină, Visând la primăvara ce-a trecut; Secundele