Andrei Horia Gheorghiu

Îmi place jocul de-a inversatelea...
dar o vorbă din bătrâni ne învață
că sângele apă nu se face...

Câtă speranță are
versul tău,
cel care
pune simțirea
pe dinaintea vorbei
de timp bun sau rău...

N-am priceput
ce șa ai vrut
să bați
și nici n-am auzit
vreun nechezat
de-o vreme...
Sau poate faci mișto...
Îmi pare
că vorba ta, nespusa,
e un tare
fin apropo
la ironia ce ne face spusa
pe lângă sprijin și povară...
ce trage versu-n jos
când stă să dea din piept afară.

Ce nu mă-ncântă câtuși de puțin
e acel fir
poate prea fin...
Nu-l pot vedea decât plasat
în pat,
adică insignifiant,
dar atât de enervant...

așa cutiuță mai da... iți zice cu sentiment, cu vise și cu poezie... nici nu te poti opri din cântat, cu așa o cutiuță lângă pat...

cred ca peter green a zis-o ceva mai concis intr-un cantecel de-al lui, destul de neaos, de altfel:

\"Would you love me tomorrow,
Like you say you love me now
When the flames of the flash have stopped burning
And the fire of our love have cooled down.

Too many times i\'ve given too much
Baby, please give me your love in return
Give me your mind and your heart
And don\'t you leave me with a love that burns.

Don\'t you use me as your fool,
\'Cause my heart can\'t take another lie
And if you can\'t love me tomorrow,
Please leave me now, in my rule to cry\"

in fața crizantemei albe
foarfeca tremura
o clipa

mi-e greu să mai spun ceva...
pe langa faptul ca o iubesc... si totusi, e ceva ce nu e bine la ea...
penultimul vers o strica... din prea multe punte de vedere.
oare cum ar fi fara el?

mulțumesc anton

e cea mai frumoasă steluță pe care am primit-o până acum.

imi placu poezia ta...
si imi facu un dor de duca...

in mama ei de munca...

pare-se ca nu prea-ti place iarna...
in schimb, poezie stii sa faci... asta-i clar.

e o poezie chinuitor de frumoasa...
cu admiratie si nevinovata invidie: felicitari!

ai înțeles-o bine, pan...
vă mulțumesc mult...
încep să devin dependent de poezie și vă întreb pe voi, care o faceți de mai mult de 10 zile...
o fi bine? o fi rău?
oricum, când văd că vă place... mă bucur ca un copil...

măi panule măi... de ce îmi faci tu job-ul și mai greu? Adică văzuși și tu că am aflat de poezie.ro atunci,în seara aia...
crede-mă că m-au cam luat steluțele prin surprindere și am acum limba de-un cot încercând să le prind din zbor... să mă ridic la înălțime... dar să-mi spui tu că scriu bine... asta e deja prea mult... cred că ai ceva cu mine...
un pahar de apă? are cineva?

hai că nu era atât de greu... :)
bocancul (simbol al insensibilității și al agresivității, cel puțin așa îl văd eu...) îi duce dorul personajului căruia îi este adresată poezioara... îi e un dor atât de mare încât simte nevoia să facă ceva drăguț... dar el nu știe decât să umble și să lupte... așa că se gândește să meargă înainte-ai și să verfice să nu fie freo mină anti-persoană... [anti-personal, în termeni tehnici] că tot nu are nimic mai bun de făcut (de vreme ce eu n-am mai ieșit pe nicăieri.. așa cum spun spre final... soarele e, la mine lumina, forfota, viața... de care m-am ferit... de-atunci...)
simplu, nu?

by the way... mă cam dați pe spate voi pe mine... trei steluțe? hm.... trebe pentru ca să fiu atent cu voi... cine știe ce bâtă de baseball îmi pregătiți... că prea a început frumos...
O să se termine trist, nu?

păi... nu tot ce începe frumos se termină trist?

nu ma pot abtine sa nu afisez aici un comentariu la aceasta poezie, facut de un bun prieten (pianist, foarte bun, in paranteza fie spus) al carui pseudonim este duhushfantz (nu pe poezie.ro, pe chat...)

\"From: DUHUSFANT [adresa lui de mail]
To: Sulica Franaru [adresa mea de mail]
Subject: Re: mi-a placut, fi sigur...
Date: Sun, 3 Nov 2002 04:50:05 -0800 (PST)

[...comentarii pe chestii mai vechi, si fara relevanta in ceea ce priveste poezie.ro...]
mi-a placut mult. dar si mai tare a fost sa aflu cu ce te ocupi matale mai nou... hm...inainte de orice, iti spun: nu te opri, ar fi pacat! nu sunt multe lucruri mai frumoase decat poezia, unii chiar spun ca este cea mai frumoase dintre arte. apoi, daca mie imi place...

...sigur ca imi place, coane poetule modernist...iar consideratia mea este in crestere, pentru cel care lasa pustiilor vremelnicele orgolii de \"trivialist\" si isi face salash acolo unde cu adevarat spiritul vibreaza. ti-am citit poeziile afisate, m-au impresionat mai multe, dar nu pot comenta tot, ma limitez pentru inceput sa ma refer la cea cu
...singuri... guri... guri...
toata existenta, cea anorganica (minerala), dar mai ales cea organica (vie), poate fi vazuta si ca o continua baleiere intre foame si potolirea ei; pamantului ii este sete de ploaie (oare va ploua azi, sau la anu? se va fi intrebat el, pamantul), copacului sete de soare... fiindca ne-am nascut flamanzi, n-am fost niciodata satui, poate nici nu vom fi, si nici nu am fi inteles poate ce este aceasta, daca nu am fi vazut pe cei din jurul nostru performand cultul saturarii, indestularii. foamea este lipsa si neintelegere in stare pura, este angoasa. astfel ceea ce te satura, este ceea ce te umple si iti da si sens deopotriva. obiectual, definim mai multe tipuri de foame, dupa senzatiile specifice de lipsa. ceea ce nu pare ca luam in seama este lantul ciclic si reciclant al foamei...cand foamea se poticneste in ingustul tunel al consumului, incepe lunga agonie...oare vom muri flamanzi?
insa, se intampla sa ne fie foame de o floare frumos mirositoare, pe care vazand-o, si mirosind-o sa ne umple cu o subtila sinestezie??? dar florii, oare, ii este dor sa fie mirosita, asa cum femeii ii este dor sa fie iubita??? foamea este viata. foamea doare - viata doare. viata te doare...si vrei sa traiesti, e tot ce vrei mai mult, tot ce vrei este sa te doara...ca sa simti ca traiesti. tot ce vrem este o gura nesatula...ba nu,...doua!
nu vreau sa continui...
vorbim, hai te-am pupat.
R

[reclama la Yahoo]

Mie-mi place. Ce nu prea-mi convine e faptul că frunzele, valurile, adorm...
Somnul, după mine, e o pierdere de timp. Te ține din visare, te ține din treabă, te ține în loc...
Dar... tot trebuie să dormim și mai bine o facem așa cum ne înveți tu: fericiți.

atunci ... să rămână între noi...:)

I-am schimbat titlul, dar nu și subtitlul...
Toată lumea care a citit-o mi-a spus că încerc să stau prea mult în rimă... dar credeam că e evident faptul că e un exercițiu pe temă impusă...
Se pare că nu era...

Pentru dosar... titlul inițial era:
\"Iris\"

Vă mulțumesc mult... chiar nu mă așteptam să scot așa ceva din mine.. și departe gândul că lumea va avea timp să mă bage în seamă...
Sunt mut de beat și beat de fericire...
Josephine... din toți de-aici, tu ești singura care nu are voie să spună că tot ce fac... fac bine...

Dacă am greșit, a fost atunci când n-am trecut-o la rubrica \"Personal\"... Asta nu înseamnă că nu sunt de acord cu observațiile făcute... sau că nu am învățat din ele. Mulțumesc.
Cît despre cel pentru care am scris-o...

\"Nu știu ce-mi faci, nu știu ce-mi spui...
Visarea nu mi-o lași la locul ei, in cui...
Am mai trecut o dată pe la net
Și mi-am lăsat un dor plutind incert, încet...
Nu mă-ntreba. E mult prea mult de spus...
Prieten, sincer, liber...
Nu-i mult de când s-a dus...\"