Poezie
jack și vrejul de fasole
tot tatei
5 min lectură·
Mediu
∞
dau să escaladez muntele mort să mă liniștesc câta
și poate mǎ întâlnesc cu tata pe drum
întrucât am fost programat din preistoria emoției
să fiu violent doar în versuri
nu mă pot scutura fizic pe mine însumi
până îmi bag mințile înapoi în cap
și cum nu mi-a trimis nimeni pe mail brief-ul
despre cum se exorcizează demonii interiori
iar conceptul de liber arbitru e o pǎcǎlealǎ colosală
țin degetele încrucișate la spate
sǎ am baftǎ sǎ mǎ întorc acasă
cu urme de sânge închegat peste plăgi deschise
iar toată vindecarea sǎ doarǎ #aldracu de fain
în momentul în care îl găsesc pe dumnezeu
adânc în ADN mi s-a activat o genă recesivă
care atrage mutații comportamentale
apuc smocuri aspre şi albe din barba tatei
care se preling din vǎzduh
direct proporțional cu nemǎrginirea
şi le escaladatez ca-n “jack şi vrejul de fasole”
iar el mǎ aşteptǎ în pisc & emană luminǎ în stare purǎ
ca toate lucrurile care se înțeleg de la sine
nu scoate vreun cuvânt doar leviteazǎ
ca o statuetă buddha grizonată şi cojită de vreme
deasupra unui gheizer din care tâşnește
apă vie bogatǎ în iertarea pǎcatelor capitale
tata parcǎ înfǎptuieşte toate rǎsǎriturile
care au existat vreodatǎ în acelaşi timp
m-am mirat că nu l-am prins la bere
a trebuit să port palma cozoroc sudatǎ de frunte
ca să-mi fie clar că trupul lui îmbǎtrâneşte accelerat
cum vezi cu ochii în timp real
ros ca talpa teneşilor ăia roşii cu crampoane
cumpǎrați din piața mică de la chinezi
care se tocește la prima miuță
înțelepciunea s-a metamorfozat în om
iar omul în trunchi de pom fructifer
înrǎdǎcinat în deşert
care nu cere ploaie
fiindcă fructele au fost demult culese
vrea sǎ se înveleascǎ în cenuşǎ cosmicǎ
ca sǎ se poatǎ risipi în alb orbitor
am pǎşit curat spre izvorul cunoaşterii
dar am ajuns la tata murdar pe picioare de la joacǎ
iar el şi-a pus ochelarii de citit
cu care nu mai poate sǎ-mi dea zilnic o palmǎ
că doar nu am fost și nici nu mai pot să fiu de zece pe linie
mi-am amintit cum furam fructe în copilǎrie
cum colecționam pachete de chibrituri cu femei dezbrăcate
sau cerşeam colivǎ pe strada cimitirului
şi mi s-a fǎcut ruşine ca de un secret dat în vileag
efectiv l-am implorat pe tata
dacă mă iubește
sǎ-mi ofere soluții salvatoare de suflet singur
dar nu putea sǎ îmi rǎspundǎ
cum sǎ îmi rǎspundǎ dacǎ e mort
îl surprind cum privește liniștit încoace
şi zâmbește calm cu gura închisǎ
deshidratat cu exteriorul
scoarțǎ de copac cu mere de aur
crapând în coada ochiului de bucurie
tata s-a încăpățânat sǎ rezolve algoritmul universului
cu care câştigi la lotto 6 din 49 și n-a reușit
în schimb
la poarta raiului mii de cisterne descarcǎ paleți de țuicǎ
stive întregi din care poate oricând sǎ tragǎ o duşcǎ
dar n-o face fiindcǎ aşa vrea el
mi-a întins un plic drept moştenire
ca pe o scrisoare de sinucidere
s-o deschid cu un vǎtrai încins când sunt la mine acasǎ
aşa cǎ l-am lasat să treacă prin tavan şi l-am iertat
pentru cǎ nu era oricum nimic de iertat
jur că pǎrea atât de mândru de mine la final
încât la coborâre am alunecat lin pe barba lui
ca-n filme când sună alarma la pompieri
înapoi pe propriul meu tǎrâm
iar plicul de hârtie s-a preschimbat
în pielea unui om care nu ştie sǎ urle după ajutor
se citea clar la destinatar cǎ mi se adresează
îmi scria numele în litere uitate
pe care nu mai ştiu sǎ le pun în ordine
odată ce le amestec
NU MURI ÎNAINTE SĂ TRĂIEȘTI
atât stǎtea scrijelit într-un interior cicatrizat
ca fundul unui acvariu abandonat de sete
pe vremea când cristalele erau doar terapeutice
și văd de la o poștă că apartamentul în care locuiesc
e o grotǎ sinistră a gândului în care sap constant
și mă cred cea mai nevinovată victimă
care opreşte clipa când are chef
şi pe zi ce trece mǎ adâncesc tot mai tare
cu dalta şi dinții în repetarea greşelilor ancestrale
şi-n sevraj de vitamina D
mi-e panică puțin cǎ n-am să reușesc
sǎ ies afară din casă farǎ sǎ-mi pun în ghiozdan
colecția de cuvinte potrivite la care se aşteaptǎ cunoscuții
şi blestem / dar nu regret / clipa în care am început
sǎ mǎ reconstruiesc superficial
cu iluzii & nopți albe & like-uri pe social media
sunt fiert / și totuși nu pot / sǎ ies pe uşa aia în haine de zi
şi sǎ-mi desenez linii imaginare cu degetul mare deasupra capului
ce se dizolvǎ singure în cele din urmă
ca dârele lǎsate de cursele aeriene care duc undeva important dar nu la noi
cerul pare atât de aproape încât îl ating ca pe o pânzǎ înrămată
pe care mama voia sa picteze o familie fericită
dar n-o lǎsa nimeni
00954
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Forte
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 814
- Citire
- 5 min
- Versuri
- 107
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Forte. “jack și vrejul de fasole.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-forte/poezie/14179505/jack-si-vrejul-de-fasoleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.