amant

din lipsă de companie

o să duc flori la mormântul meu gol

când nu voi avea după cine plânge

nu am gânduri ci halucinații

picur femei din ceară topită pe șoldul unui pat fără soție

încălzesc cu bricheta fire lungi de păr străin într-o linguriță – anevrisme care mă dau de gol

când aș vrea să înșel

o doamne

tremur să înșel și eu ceva

iar actrița care mă mai vizita e mută

recită sakuntala prin limbajul semnelor

pielea ei prinde miros de casă bătrânească în dactileme

seamănă cu gutuia pe care o uita uneori bunica pe dulap

esența de fruct putred mă arată cu degetul când uit de mine

dezbrăcat în sufragerie

când particip activ la auto-asfixierea erotică a unei singurătăți fără palme

cu degetele de la picioare înfipte adânc în grumazul parchetului

cresc cumva până la ventilator dintr-un ghiveci pentru care plătesc chirie

și nu mă îngrijorează decât liniștea din colțurile camerei

sau că într-o zi nu o să mai vină nimeni să mă ude

nu știu să scriu despre ce se întâmplă afară

despre alți oameni - n-am mai ieșit de nu știu când

nici despre femei pe care le-am cunoscut cu spatele

sunt inutil aștept perpetuu

tot felul de coșmaruri

care vând noaptea pere în piață

vând orice mai puțin relații

și cât de tare tremur

să înșel ceva

din copilărie am văzut la babacu' meu

cum să-ți bei problemele de parcă e o opțiune fiabilă

eu și el suntem doi puști care se pișă pe o cioară până o decolorează

între timp viermii s-au făcut mari în mine

corpul meu este un măr roșu

din care iese un șarpe

și uite că am ajuns să îmi iubesc minciunile

îmi imaginez o culoare nouă

un curcubeu albastru îmi desenează viața în semicerc

de la ochiul drept până la cel stâng oftez cu

șapte nuanțe de trist