Andrei Dumitrescu

Ca pe o frunză învechită de toamnă scumpa mea doamnă, Te rup de pe jos si te miros si te calc sub copită ca pe umbra inimii mele ciobită.

Albastrul cerului nu este decat reflectia ochilor mei in dimineata.

I want to visit New York in autumn and breathe the falling leaves through the rush and the spin, As I do want to hug all those sweet, unknown creatures of you from the low top to the high

Smile ! Your smile is pure, Is full of light is empty of the tiredness that consumes us all in hipocrizy: Burning flag of the lost patiance: Here we are pretending to smile Pretending to

Vroiai sa găsesti oceanul,si m-ai găsit pe mine:cinci litri diluati cu nesigurantă, de sânge...

I\'m lying in my armchair like a hydra biting its nails down in its lair with all seven ripped heads...

Saruta-ma tigroaico! Iubirea noastra sta ancorata in alunecarea unei epave de Sfincsi, unde va creste precum o himerica piatra langa urechea aciuata foarte a florilor de mai, a celor o mie de

Am iubit-o pentru ca eram curios ce este iubirea. Si eram atat de curios, ahh... eram atat de curios...

\"Românul s-a născut poet\",sau \"românul s-a născut în suferință pentru a-si trăi viața într-o moarte continuua si incompletă.\"

ne uitam unul la altul vreau sa-ti spun atatea. ma abtin. ne mintim din priviri, pari neinteresata, par absent... pari a altcuiva, ma resemnez cu situatia... deasupra doar cerul. terasa se

Nimic nu e sigur. Nu, nu... Nici macar palma stergand fruntea arsa de sudoare, Nici timpul alunecand, nu, nu... Nici cuvantul strangand sub greutatea sa o stransoare. Nici eu nu sunt. Ah,

Nici nu stiu unde e intuneric ori unde e lumina.Cateodata sunt doar litere legate in cuvinte,alteori imagini ce se lasa furate de ochii mei tulburi.Uneori iubesc intunericul noptii,alteori pe cel al

Avem vise zdrobite pe cadranul ceasului in locul miezului zilei.Avem sperante doar drept crapaturile atat de inguste dintre placile monstuoase de disperare.Avem vointa atat cat avem si aripi,avem

Poetii zboara.Eu doar ma catar pe brazde de lumina inspre departaruri...

Singura durere ce nu o caut este aceea ce va reusi sa ma gaseasca de una singura.

Gandurile mi se cufunda in smoala luminii...Intotdeauna am spus ca libertatea inmoaie aripile celor slabi de inger.Astazi este ziua in care ma indoiesc de mine si nu mai imi dau importanta

Totul ma lasa rece.Sa mai fie oare scapare pentru mine...?

Norocul se cheama genialitate, iar moartea, naturalism. Atunci au ghinion doar prostii, iar numai ipocritii pot trai vesnic...

Nu-s decat un poet marunt vanand o alinare marunta, O soapta maturata de vant evadata dintr-o voce bauta, Nu-s decat altul intr-o lume fara nume, Altul, cautandu-te pe tine.

mana ei de catifea tinand-o strans ca si cum ar fi fost o caisa prea coapta pe a mea, ca pe o gura intredeschisa, recita parca versuri de-o schioapa la clar-obscurul urletului

Eu sunt al frunzei poet ea, a crengii cantareata, Eu pictez in carne al mortii portret, Iar ea in secunde canta funia ce legandu-ne luna plina o transforma in ata, Eu o cant intru

You fu**ing bitch, am sa-ti trag una, nu, doua! cu acest plici de n-ai sa te mai ridici, de n-ai sa mai depui oua si n-ai sa te mai multiplici, you fu**ing bitch!

Zilele astea gandurile sunt tot mai aproape de mine, Zilele astea ma cufund tot mai greu intre secunde, In zilele astea mor mai repede, mai violent decat oricare alta data Acestea sunt

Drogurile ucid.Dar viata...?!