Minte-ma ca voi trai vesnic.
Eu
te voi asculta cu placere,
sorbindu-ti vorbele
cu buzele, timpanele, degetele,
cu toata fiinta
ca pe broboane inrourate de miere,
Spune-mi
ca asa ne vor
Suntem straini.
Eu pe tine te stiu din poze,
tu pe mine din priviri...
Eu port fata necunoscutului,
tu pe cea a unei plecaciuni sihastre,
Suntem ca doua boabe de strugure abstract
agatate de
Purusha breaths
from underneath
through my smile and my tear,
She breaths the sky within
and she feeds
her fingers on the outside here,
she loves in frames
and she listens in
Astept...
în jur firele de întuneric
se bat cap în cap si piept în piept
care e mai ezoteric
si mai întelept...
iar eu,
Eu astept
clipa de ieri să mă treacă
si unghiul drept
la colt de
Parcă sunt...
cu brate în loc de gânduri
si inimi în loc de litere
sintetic asezate printre strofe si rânduri
Când parcă e noapte
si afară întuneric
Si ruptă pe jumătate
luna dă strigoi lumii
Parcă da si parcă nu
Parcă atunci si parcă acum
Să fi fost fără să stiu
Si plin si gol si prea pustiu,
Parcă poate,parcă da
a fost a mea,a fost a ta...
Parcă fost-am amândoi
parcă unul,poate
Am rămas și după lăsarea serii.
Rămăsesem și după lăsarea serii,
în acelasi loc uitat de lume
când luna îmbrățișa cu proiecția sa răstignită
umbra stelelor căzătoare...
Eram singuri,
aproape
Spune-mi ca nu ma poti minti,
spune-mi ca-ti place poezia mea
scrisa in sange
tie,
spune-mi ca-ti place sa te ucid
cu sagetile mele
in umbrele fiecarui echinoptiu de toamna,
ca iti place
Sunt sora cu mine insumi,
si frate cu mine sunt insumi,
Sunt urechea ce-mi fura cuvintele
si auzul ce se hraneste cu plansu-mi
cazut strain din inima pleoapelor tale
fara inceput suferind de
Puntea fragilă
dintre mine si tine
este dus-întorsul
si întors-dusul
dintre inimile
si buzele noastre,
Si dintre purpuriul nostru
si rosul nostru
cel de toate zilele
neapuse încă.
Penele nu îmi mai erau albastre
pentru că depășisem și ultimul nor în plutire,
se facuseră gri și erau albe,
și erau lungi și îndepărtate și în neștire...
Nu mai cred in bizoni zburatori
si nici in rinoceri carandu-si extazul,
Si nu mai cred nici in amatori
si nici in streanguri sugrumand
cu zambirea grumazul,
Nu mai cred nici in pasul divin
si
Se-aprinde o lumina
de dupa nori,
Un fel de jivina
cu ochii scaparatori;
Si raze de caldura
sub forma de brazde
se dau atunci de-a dura...
Si lumea
se incalzeste
cand ochiul meu
pe al tau
Zambesc...
(Nu de alta,dar zau daca nu am uitat
cum este sa faci altceva
precum sa te incrunti
sau sa stai momaie aratandu-ti nepasarea)
intr-un colt de camera obscur
(sau draq stie prin ce
AD