Andrei Dumitrescu

I am the earth still breathing through the leaves and the thorns deepest in the heart of the lovers, In a time so thick that only nothingness can get by its unborn pains and dark aged nightmares

Letargic dar recunoscându-mi vina Cu pistolul în mână și degetul strâns apăsat pe trăgaci, Zac de unul singur sub lună, (care e plină) și-acum în jurul meu mi se joaca de-a v-ați

Cel mai genial dintre toti? Diavolul. De ce?! Pentru ca păstrând raporturile,el este cel mai neînțeles dintre toți,având încă si cea mai mare dreptate bătându-l către istoriile sale.

Ea imi aminteste cum e sa fii, imi zambeste cum e sa fii, imi vorbeste in felul ei filozofic nimic mai mult si mai altfel decat in litera sacra a lui a fi. Si imi dau seama ca fara ea simtirea

Unde fugi atunci când vrei să scapi de toate?Oriunde, numai înauntru nu!

odata m-as fi dat cu totul ei astazi ii dau doar gandul, odata i-as fi dat toata gura mea- astazi ii dau sarutul...

Ha ha ha-ha ha Timpul trece,da Hohoho-ho ho Mortii mor,doooo...! Hihihi-hi hi anii este gri, Hehe he-he he înainteeee, Hohoho-ho-ho mai încolooo, hîhîhî-hî hî, grr,grrr,grrrrr...

Ce muzica asculti?Rock? Nu...Pop...Iggy Pop.

Te iubesc,ma iubesti, Ne descompunem unul intr-altul Ca doua postume indraznind sa justifice neantul.

Sa tot murim pana cand din noi nu va ramane decat glasul din ce in ce mai sters al picaturilor reci ratacite de ploaie pe drumul ingust si rebel al literelor noastre...

Fiecare plan este o crima.Iar eu as ucide pentru si cea mai umila fluiditate a acestuia...

Vino și vom dormi în parcuri, vrei? Vom dormi în parcuri de iarba udata, De roua udata, hei-hei... Așa cum n-ai mai dormit niciodata. Vino și ne vom iubi pe alei Strecurându-ne într-o lume

Lumea se prabusea in jurul nostru dar tu stateai nepasatoare in mijlocul furtunii, uitandu-te insetata la mine. Cerul cadea, arzand pe deasupra capetelor noastre, stelele,razbunatoare ne

Se lăsase peste cuvânt litera. Venise pe o raza de luna plina intr-un stranut de unicorn cu aripi de inger... Falfaituri erau pretutindeni iar inchipuirea palpabila ca vantul

Ma joc jocuri divine în coasta fluturelui cu bisturiul si cana cu vin fiert la raza lunii împlinite în joacă, La un foc ațâțat de briza adânc insuflată, Mă joc jocuri străine în adâncimile

Ma simt uneori mai batran ca intreg lantul muntos al Carpatilor,iar alteori ca intreaga istorie a omenirii.De parca tot ce mi-as dori in momentele alea ar fi o nastere noua...

Mai am nevoie de un singur fulg pentru zburare.

Un om inteligent nu-si pierde niciodata macar dubla viziune asupra lucrurilor.

Poezia e un demon ce-si cere exorcizarea.

Povestea mea nu este despre dragoni si castele indepartate sapate in stanca, cu eroi si fecioare rapite si inchise in turnuri asteptandu-si salvarea, ci este despre oameni simpli ridicandu-si din

:mi-e somn în somn si somnul mi-e mai adânc înainte ca luna plină să se rostească.

Si vom lua adevarul de la el de acasa, si il vom da in judecata Si-l vom trage prin tribunale si il vom judeca ca atare dupa legile noastre, Iar apoi in unanimitate juratii (incoruptibili

Prind fluturele din clipire cu coltul ochiului, cu geana mea în delasare, De capetele sale si iubire din mrejele focului primelor cuvinte în stagnare...

Desculț bat munți din depărtare Rupți ca mere din copacul înălțat sus de tot în pionezele de lumină, Desculț... bat munți răsăriți ca din neant din roșul treptelor tale