andrei dragomir

de des pentru a fi obositor, mai ales ca textul nu e prea lung.

dupa parerea mea, este cel mai bun dintre cele postate de tine pe acest site. Reusesti sa te eliberezi de clisee, de pretiozitati si de exprimari fortate si sa construiesti un poem curat si expresiv. O singura observatie: in locul tau, as renunta la versurile
\"timpi născuți ai mișcărilor în care
din mașini sar umbre\"
si \"ca o toamnă\".
Mi se pare ca sunt niste adaosuri inutile, care nu fac decat sa incarce. Incearca sa citesti poemul fara aceste versuri, poate ca suna mult mai percutant si mai curat, dar, in fond, e decizia ta. Mi-a placut mult poemul, cu exceptia versurilor pe care ti-am sugerat sa le elimini. Cred ca acest poem demonstreaza ca ai intr-adevar potential si ca te poti detasa de anumite influente nefaste (nu ma refer la Nichita, care e un mare poet, ci la anumiti maruntei pe care am constatat ca-i admiri) care ti-au intunecat vocea lirica personala. Daca mergi pe drumul deschis de acest poem ai sanse mari sa insemni ceva ca poet. Ai talent. Foloseste-l cu discernamant.

ca nefericita aceea de cratima chiar nu-si are rostul, dar, daca e musai ca textul sa fie instelat, de ce nu ar fi folosita ca argument? Intr-adevar, cratima aceea ascunde o incarcatura lirica si o profunzime simbolistica, o adancime metafizica de nebanuit pentru profani, la fel cum gardul care are acum alta culoare poate trimite direct la Heraclit. Daca, dupa spusele filozofului grec, nu te scalzi niciodata in aceeasi apa atunci cand te balacesti in rau, e la fel de adevarat ca gardul nu poate avea niciodata aceeasi culoare. o simfonie de sensuri imanente si transcendente surprinse cu atata maiestrie in spatiul unui micropoem, de ce nu, atata timp cat unii poeti vedeau universul reflectat intr-o boaba de roua sau intr-un graunte de nisip. Noi de ce n-am vedea simfonia cosmica reflectata de un gard a carui schimare de culoare ne trimite la ideea ca totul pe lume e schimbator? Un adevar universal surprins in niste versuri atat de lapidare, versuri incununate de rima runcata aiurea :\"pare/culoare\", rima de lux, atat de greu de gasit incat si Eminescu, maestrul rimei de lux in literatura romana, l-ar invidia pe autorul instelat. In concluzie, desi acest poem e instelat, e vai de steaua lui.

cand te apuci sa scrii poezii cu ritm si rima e evident ca \"haina\" e punctul de interes, altfel ce rost ar mai avea sa muncesti cautand rima cand \"legile\" literaturii actuale nu iti impun sa scrii astfel. Evident ca, daca nu are ce imbraca, haina e inutila. Dar, daca nu te intereseaza haina, mai bine expui trupul in splendoarea nuditatii sale decat sa prezinti un trup imbracat in zdrente soioase.

care mi se pare demn de retinut din acest poem e \"Între doi pești apa numelui tău\".

care se cheama urban poetry, nu se poate scrie si in romana?

si obositoare acea repetitie a lui \"care\" atat de des in niste secvente atat de scurte.

ca in ultimul timp ai studiat la greu poemele alinei livia lazar, pentru ca stilul tau devine din ce in ce in ce mai asemanator cu al ei. Nu zic ca in poemul tau n-or fi si notatii personale, dar sunt prea multe elemente care amintesc de ea, incepand cu titlul. S-ar putea sa nu am dreptate, voi citi si restul poemelor tale ca sa ma lamuresc.

unele versuri, atat ca stil cat si ca mesaj, amintesc prea mult de galateanu cu \"sa ti-o trag adanc, fa, patrie\" sau cam asa ceva, nu stiu cat de exact citez, si, mai ales, de unele versuri vehemente ale lui ianus, versuri care se terminau, aproape toate, cu acelasi cuvant cu care se incheie ale tale, adica \"romania\". Probabil ca e o simpla coincidenta.

cel de-al doilea comentariu al meu a fost, cel putin din punctul meu de vedere, destul de apreciativ fata de poemul tau, cu exceptia unei marunte observatii care se poate sa fie nefondata si subiectiva, nu am pretins ca trebuie sa faci neaparat o corectura, am facut doar o sugestie, tu decizi daca e potrivita sau nu. In ceea ce priveste primul comentariu, era mai potrivit sa-l fac la offtopic, nu stiu ce mi-a venit sa-l scriu, desi e cert ca a fost declansat de versurile din prima strofa a poemului tau. Totusi, nu inteleg ce vezi socant in acel comentariu, nu sunt singurul si nici primul care emite astfel de idei. Din fericire, au trecut vremurile cand puteai fi ars pe rug pentru asemenea blasfemii. Faptul ca am idei diferite despre religii si preoti nu m-a impiedicat sa-ti apreciez poemul.

s-ar putea ca textul tau sa contina si chestii faine, eu insa nu ma pot dezmetici deocamdata dupa dusul de cuvinte englezesti folosite in exces, care chiar nu ma dumiresc ce rost or avea in poemul acesta. Poate revin cu un comentariu mai rational dupa ce scap din capcana dictionarelor oxford, cambridge, longman etc. O fi o moda sa strecori intr-un poem cate un vers sau cate o expresie englezeasca, la fel cum pe vremea coanei chirita dadea bine sa strecori si cate un frantuzism, dar nici in halul asta. Si daca tot suntem acum mari anglofoni, in engleza e park, nu parc, pana si in engleza americana parc/parcare se scrie cu k, nu cu c.

Imi cer scuze pentru cacofonia mai mult decat flagranta dim primul meu comentariu. M-a prins atat de tare focul revoltei fata de religii si biserici, incat nu mi-am mai conttrolat exprimarea, lucru pe care-l fac, de obicei, cu mare atentie.

E destul de placut textul tau, are o curgere fireasca, o naturalete si o sinceritate lipsita de zorzoane si de fitze penibile. Mi-e greu sa argumentez de ce imi place textul tau, poate tocmai datorita faptului ca nu emite prea multe pretentii, nu se vrea destept, firoscos sau poetico-savant. Reuseste sa-mi atraga atentia tocmai prin faptul ca nu da de inteles ceva de genul: uitati-va ce maiestrie poetica am comis. Cred ca e un text destul de viclean, in sensul ca reuseste sa fie un text poetic fara sa tina neaparat sa ne anunte ca are vreo intentie poetica. Poate daca ai renunta la \"stiu sigur ca\" textul tau ar deveni si mai firesc, ar scapa de acea omniscienta sacaitoare pe care o transmite aceasta sintagma care mai bine, dupa parerea mea, ar trebui inlocuita cu ceva de genul \"poate ca\" sau \"probabil\" sau ar trebui eliminata fara sa i se caute inlocuitor. Nu stiu cum ar fi mai bine, stiu doar ca ma deranjeaza aceasta formula introductiva care parca exprima prea multa siguranta fata de propriile capacitati empatice.

Cand vad preoti, mai ales insotind un convoi mortuar, ma apuca o nespusa sila. Fix ca atunci cand vad intr-un sant o mortaciune de caine plin de viermi. In general am o mare repulsie fata de religii. Desi am o mama habotnica sau poate tocmai d-aia. Si, culmea, nu ajungea mama, acum s-a lasat si tata corupt de biserica. Cand vad preoti ma balbai mai rau decat tine si incep sa indrug numai blasfemii. Cineva spunea foarte misto: \"religia e opiumul popoarelor\". Cea mai hidoasa intruchipare a diavolului e blanda fata de slujitorii Domnului, acesti camatari ai vietii vesnice. Oare nu i-a invatat Isus cum ar trebui sa se poarte, nu i-a indemnat sa fie umili si sa renunte la bunurile acestei lumi? Cu ce drept vand bucati din divinitate? Acolo unde tirania umana a esuat, religia a reusit ingenunchierea spiritului uman. Daca as vrea sa intemeiez un imperiu financiar sau de alta natura, as folosi ca instrument de marketing religia. Nimic nu se vinde mai bine decat iluzia. Iar preotii sunt, in cea mai mare parte, niste vanzatori de iluzii.

e o exprimare fortata si pedanta. \"Batutul in cuie\" ar putea fi ceva fain daca ai particulariza si daca ai contextualiza expresia, incarcand-o cu anumite semnificatii. Pentru ca, asa cum ai aruncat expresia asta in text, pe mine ma trimite la imitatio christi, ceea ce e destul de uzat. Mi-ar fi placut ca \"batutul in cuie\" sa ma trimita mai degraba la sabloane ale mentalului popular, la \"devarurile\" batute in cuie, cum ar fi \"toate femeile e curve\" sau \"barbatii e porci\", mi-ar fi placut sa desfiintezi sau sa ironizezi aceste sabloane si prostia care le-a generat, de exemplu. Dar asa cum prezinti tu \"batutul in cuie\", in contextul suferintei si automartirizarii de care musteste acest poem, ma tranteste direct in acel imitatio christi care pe mine ma dezgusta ca spirit antireligios ce sunt. Foarte faina mi se pare imaginea \"pielea mea este o mare întunecoasă\", fara balastul din jur care nu face decat sa o incarce si sa o eclipseze. Imi place si \"carnea plină de tăieturi mici mici ca firele de păr\", fara cutite pentru ca oricum cutitele trimit la taieturi. Numai ca ar fi bine sa dispui cu grija aceste elemente (carne, piele) astfel incat sa nu obosesti cititorul prin cramponarea de corporal.
In alta ordine de idei, as renunta in primul rand la strangerea in abscons, apoi la cea cu batutul in cuie, apoi la penultima strofa in intregime, in afara de \"pielea mea e o mare intunecoasa\" care mie, in momentul acesta n-as putea sa explic de ce, mi se pare foarte faina si puternica. Poate as reformula si ultimele versuri si as scrie: un recif de plăgi/un loc unde se adună sângele
Cred ca as renunta si la versul \"un spasm puternic mă va opri să te caut\".
Iata cum ar arata poemul in viziunea mea:

da, în această lumină bezmetică și devorantă,
îmi voi reface inima
voi trece prin nervii prelungi

frisonul de noapte
când trag perdelele până-n podea
și mă rup cu totul de mine de părțile din corp
tulburate lent
absorbite înăuntru până la disoluție


în carnea plină
de tăieturi mici ca firele de păr


pielea mea este o mare întunecoasă

un recif de plăgi
un loc unde se adună sângele
Nu stiu daca am dreptate, este doar o parere, poemul este al tau, tu decizi. Nu am reformulat, nu am modificat, nu am facut decat sa elimin ceea ce mi s-a parut ca incarca sau nu-si are locul, s-ar putea sa ma insel. In rest, poemul acesta are o foarte puternica incarcatura emotionala, se vede ca a izvorat dintr-o suferinta autentica, lucru care nu e de neglijat, tu chiar traiesti in acest poem si e pacat ca trairea din acest poem sa fie intunecata de cuvinte pompoase cum e acel \"abscons\" care cam trimite cititorul la limbajul semidoctilor devoratori de tarabe ezoterice, care tin neaparat sa epateze.

un text fortat si pretentios, as zice chiar \"pretios\", care tine neaparat sa se axeze pe niste simboluri suprauzate si inactuale, pe niste locuri comune ale basmului pe care incearca sa le modernizeze prin referinta la eprubeta, numai ca eprubeta si soba nu prea se pupa. La aceste elemente se adauga referinta la \"casuta noastra cuibusor de nebunii\" versuri extrase dintr-o \"semimanea\", plus interjectia \"a\" din final. Toate aceste elemente converg catre un aer kitchos de ironie si superioritate semi/sfertodocta, de tip care asculta cu ingaduinta superioara cantece de pahar si face misto de zmei si de apa vie. Intuitia imi spune ca ai vrut sa exprimi angoasa omului modern in fata eprubetei, in fata laboratorului din care ies monstrii stiintei care ii ameninta existenta si conditia umana, numai ca, daca am intuit corect, dupa parerea mea, ai pus aceasta angoasa intr-o ecuatie total nefericita.

Rime facile, banale, pe alocuri chiar fortate. Daca scrii un poem cu ritm si rima, trebuie sa-l scrii asa pana la sfarsit. Din punct de vedere prozodic, sunt multe rateuri in acest poem. \"Altar\" nu rimeaza cu \"egal\". \"Fiinta/nefiinta\" e o rima mai mult decat facila. \"Poarta\" nu rimeaza cu \"cealalta\" decat cu indulgenta. Rima facila e folosita in exces (substantiv rimand cu alt substantiv, verb rimand cu verb, adjectiv rimand cu adjectiv, astea sunt prea la indemana si nu demonstreaza maiestrie a versificatiei, orice copil poate gasi astfel de rime). Remarcabila cacofonia \"Ca cel\". Remarcabila si folosirea eronata a cratimei: \"cel cea-m\". Remarcabila si ilogica exprimare \"Eu umbra o ascund tăindu-mi plopii.\" Apropo, \"plopii\" si \"ochii\" nu prea rimeaza decat cu indulgenta, deoarece rima inseamna ca ultima silaba a celor doua versuri care se presupune ca rimeaza sa fie identica. Rima lui \"mormant\" cu \"sfant\" e mai mult decat previzibila. Ar mai fi multe observatii de facut aici, dar ma opresc deoarece deja presimt ca o sa te superi pe mine. O singura observatie, in final: greselile de prozodie sunt scuzabile daca nu apar in exces si daca nu afecteaza valoarea poemului, cu o singura conditie: poemul sa aiba o valoare care transcende restrictiile formale. Ceea ce nu e cazul aici. In poemul tau sunt foarte multe greseli care intuneca tot continutul, greseli care dau impresia ca te-ai fortat foarte mult sa versifici. Versificatia adevarata, cu substanta, e o arta, deci n-o dispretui, fiindca se va intoarce impotriva ta.

Alina Livia Lazar,
Intr-adevar, se scrie stilettos. Multumesc pentru observatie, am corectat.

Petrut Parvulescu,
Multumesc pentru trecerea prin acest santier si pentru observatii. Sunt un salahor al cuvantului, din pacate in ultimul timp am fost un salahor cam lenes si am neglijat santierul. O sa ma straduiesc, desi timpul nu prea imi permite acum, sa mai \"carpacesc\" pe ici pe colo. As vrea sa stiu, mai exact, care sunt detaliile in care ma pierd si care sunt deranjante, ce crezi ca ar trebui sa elimin si ce merita pastrat, pentru ca, desi textul asta a cam inceput sa se invecheasca de cand l-am scris, inca nu am o vedere clara asupra lui si mi-e greu sa-l judec obiectiv, de aceea orice observatie din afara mi-ar fi de un real folos. Mi se pare o adevarata provocare sa privesc ceea ce scriu prin ochii cititorului si cred ca orice constructor ar trebui sa fie atent la ceea ce spun trecatorii despre constructia sa ca sa nu ajunga sa ridice pereti falsi.

Daca textul merita sau nu, asta numai cititorii lui pot stabili. Da, textul este un \"santier\", iar comentariile mi s-au parut cat se poate de rezonabile, nu stiu ce vrea sa insemne acel \"comentarii pe masura\". Se vrea ironic sau peiorativ? Sunt comentariile unor oameni care au exprimat niste pareri clare si justificate in legatura cu textul meu, niste comentarii aplicate pe text. Vad ca ai multe puncte de suspensie si de doua ori semnul intrebarii, dar nu inteleg ce ma intrebi. Te rog, daca ai vreo intrebare, formuleaz-o explicit. Iar daca ai ceva de spus, spune raspicat, nu te ascunde dupa semne de intrebare si puncte de suspensie.

Mi-a scapat o virgula aiurea in penultuimul rand.