andrei dragomir

aliteratia lui \"p\" din penultima strofa, la fel de suparator e si contrastul dintre arhaicul si ruralul \"acareturi\" si adjectivul \"mate\". E draguta imaginea \"cuvinte mate\", dar nu prea se pupa cu acareturi, poate in loc de \"acareturi\" s-ar potrivi \"anexe\", care e dintr-un registru modern, asa cum e si adjectivul \"mate\", numai ca termenul acesta ar trimite in mod brutal intr-o sfera total diferita de atmosfera poeziei tale.
Imi place foarte mult ideea cautatorului de aur care vrea sa te treaca prin sita, mi se pare deosebita, cred ca ar merita sa o dezvolti altfel, renuntand la acea consoana \"p\" care e destul de dura si care, revenind atat de des, deranjeaza cititorul care are un simt fonic dezvoltat. Ideea cautatorului de aur mi se pare foarte interesanta, cred ca (aproape) orice barbat in fata unei femei e un cautator de aur, depinde ce intelege el prin aur si cum se raporteaza la acel aur.

faptul ca tocmai femeile lauda acest text si ca nu sunt deranjate de adevaratul mesaj al textului. Vorba unui personaj de roman, \"cu cata putere se agata femeile de lanturile lor\". Care e feminitatea pe cale de disparitie? Ca din cate am inteles eu, autorul nu mai vede femei frumoase decat pe cutiile de vopsea sau la televizor, unde sunt promovate tot felul de dive de doi lei. Nu cumva femeile care s-au inghesuit sa posteze aici sunt dintre cele care satisfac standardele impuse pentru femeile care pozeaza pentru reclama la vopsele de par sau standardele impuse pentru monici luate in casatorie de columbeni, sau standardele care impun ca o femeie sa-si bage silicoane si sa-si remodeleze gleznele si soldurile pentru a da bine pe ecran si pentru a satisface criteriile unor masculi? Ca barbat, nu am niciun respect pentru femeile \"frumoase\" care se inghesuie ca vitele la abator sa satisfaca standardele legate de inaltime, greutate, dimensiuni. Nu ca as prefera niste femei hidoase si diforme, dar, ce dracu\', hai sa recunoastem ca in jurul nostru sunt destule femei frumoase, chiar daca nu au peruci, lentile de contact, liposuctii si implanturi in sani si buze si nu fac reclama pentru L\'Oreal sau Londa.

te inseli, am simtul ridicolului, asa ca nu vreau ca orice gest al meu sa fie incarcat de poezie. Cum ar fi ca polutia nocturna sau urinatul sa se vrea incarcate de poezie? Desigur, ar putea fi poetice, dar numai intr-un anumit context, nu ca simple gesturi. Asa cum admiratia fata de un peisaj mirific e doar o stare, fara sa fie neaparat poezie. Cat despre materialism, da-mi voie sa nu fiu de acord cu tine, nu este egal cu lasitatea sau slabiciunea, ci doar o fateta a instinctului de supravietuire. Unul dintre resorturile materialismului ar putea fi frica. Frica este justificabila. Tu poate nu simti acea frica de care vorbesc, probabil ca provii dintr-un mediu care ti-a oferit toate mijloacele materiale care sa-ti permita orientarea catre alte valori decat cele materiale. Dar sunt foarte curios, daca nu ai avea trebuintele bazale satisfacute (cred ca stii despre piramida lui Maslow), cum ai mai privi necesitatile materiale? Dar nu acest tip de materialism legat de supravietuire face obiectul textului meu, ci materialismul care tine mai ales de imagine, care nu are nimic de-a face cu supravietuirea. Materialismul pustoaicei fitzoase care se afla cu colegele /prietenele ei intr-o competitie din care invingatoare iese cea care agata tipul cel mai bogat.

in special titlul si primele doua versuri, dar si in restul poemului sunt imagini foarte puternice si reusite, de exemplu dragostea ca o imbratisare care te oxideaza.
Spre deosebire de altii, pe mine nu ma deranjeaza \"substanta vascoasa\", mi se pare ok. Mi se pare redundant, insa, versul \"ca un șarpe semiacvatic\" pentru ca serpentinele si verbul \"te încolăcesc\" sugereaza oricum atributele sarpelui. Ultimele doua versuri, dupa parerea mea, nu au ce cauta in acest poem, vorba unora, sunt din alt film. Cred ca ar trebui sa gasesti alt final pentru acest poem. Daca elimini versurile care mie mi se pare ca sunt un plus, poemul da impresia de ceva neterminat. Dar nici daca il lasi cu finalul ala nu mi se pare ok. E un poem (sau un inceput de poem) superb, exceptand ultimele trei versuri. Daca inlocuiesti ultimele trei versuri cu ceva potrivit, ramane un poem caruia, daca as fi editor, i-as da o stea.

care mi s-ar parea placut daca, pe alocuri, n-ar fi atat de sententios. Remarc doar strofa a doua si \"interioarele pietrelor încăpătoare și capitonate\", o imagine care ar merita exploatata, o imagine care ma duce cu gandul la poemul \"Discutie cu piatra\" de Wislawa Szymborska, desi piatra ei nu avea interioare capitonate. De fapt, piatra din poemul ei e foarte recalcitranta, refuza sa o lase sa intre. Poate ca tu, insa, vei putea intra in interioarele pietrelor si mi-ai putea vorbi mai pe larg despre ele. Pe scurt, mi-ar placea sa citesc un poem despre interioarele capitonate ale pietrelor si, poate, chiar despre felul in care ai reusit sa patrunzi acolo.
Imi pace si moartea pe care o luam pe datorie, desi am impresia ca am mai intalnit-o pe undeva.

Nu inteleg de ce crezi ca as fi invidios, am si eu telefon mobil si masina, e drept, nu de lux, pe masura posibilitatilor mele. Cred ca unele afirmatii din ultimul meu comentariu au fost incomplete. Nu am vrut sa spun ca preotii nu ar trebui sa aiba telefoane mobile sau masini. Ma refeream de fapt la calugari, care se spune ca sunt niste asceti care au renuntat la placerile si bunurile lumesti. De exemplu, preotii de la schitul din Trivale. Te-ai cruci sa vezi ce masini si ce telefoane au aia. Asta se cheama asceza, sau nu inteleg eu bine? De ce sa-i invidiez? Am vizitat schitul la un moment dat cand nu era slujba. Sa fi vazut cu ce ochi hulpavi imi fixa un calugar prietena... Pentru asta n-am de ce sa-l invidiez, chiar daca el se plimba cu Mercedesul. Cat despre preotii care afiseaza bogatia si luxul, mi se pare o ipocrizie si o indecenta ca un slujitor al Domnului sa ne indemne la caritate, ajutarea saracilor, infranarea lacomiei etc, in timp ce isi afiseaza in mod opulent bogatia. Daca e adevarat ce predica el in biserica, as vrea sa-l vad nu dandu-si pana si camasa unui sarman, ar fi exagerat; as vrea sa vad ca isi vinde Mercedesul sau Audi A8, din banii obtinuti isi cumpara un Logan, iar restul de bani il doneaza saracilor sau orfanilor.

Dispretuiesc religiile care se adreseaza vulgului naiv si ambalajul ipocrit cu care sunt livrate aceste religii vulgului flamand de iluzii. Recunosc necesitatea dimensiunii sacre, recunosc ca exista Dumnezeu, dar recunosc, cu umilinta, ca Dumnezeu imi e, deocamdata, inaccesibil si ca nicio religie a pamantenilor nu mi l-a revelat. Nu ma pacaleste latura duplicitara si interesata a religiilor pe care le cunosc. Relatia cu divinitatea e ceva absolut personal, nu o marfa buna de desfacut en gross si en detail de preoti care ne vorbesc noua despre saracie si castitate in timp ce si-o trag la greu, umbla in masini de lux, au telefoane mobile ultimul raget al modei, ne vand aschii din lemnul sfintei cruci si isi desarta cutia milei in poala. Si mai pretind, culmea, ca au dreptul sa dicteze cum sa ne traim sexualitatea sau sa ne impuna sa nu ne-o traim. Ca sa nu mai vorbesc de forta de dominare si de manipulare a prostimii pe care o are religia.

zice ca se descopera cu umilinta in fata ta si se declara neputincios, deoarece el a scris intr-o viata doar o suta cinzeci si patru de sonete, pe cand tu i-ai dat clasa, ai scris 150 de sonete in numai trei zile. Iti urez sa-l surclasezi si in privinta numarului de piese de teatru, astfel incat sa se poata fali si natia romana ca a dat un scriitor mai prolific decat Shakespeare.

acei stimabili profesori telectuali poeti stiu ca nu ai reusit sa iei bacul? Pentru ca e evident ca, analizand modul in care scrii, unul ca tine nu putea sa ia bacul.

femeia frumoasa din reclame pe care o visezi tu, nu se va lasa ciupita sau pipaita de tine decat daca ii demonstrezi ca ai in banca un cont suficient de consistent. Ce, tu crezi ca zeita frumusetii se va cobora pana la un amarat ca tine? Femeile pe care le visezi tu sunt pentru tiriaci cu conturi grase, asa ca straduieste-te putin si vezi ce iti pot oferi femeile din metrou. Sau poate visezi ca nicoleta luciu isi va inghesui pectoralii pe pieptul tau intre romana si urmatoarea statie?

Mi-am amintit de o faza din perioada adolescentei mele. Pe atunci, eu si liceenii de varsta mea ne futeam timul intr-un loc pe care-l numeam \"la pietre\", locul de intalnire pentru rockeri. Pe acolo venea si un rocker pletos, urat si cu nasul mare, stramb si plin de puncte negre, care repeta mereu ca toate femeile sunt urate, ca pentru el singurele femei frumoase sunt claudia schiffer si o anume laura cu tzatze mari. Orice tipa trecea pe acolo, indiferent cum arata, primea din partea lui verdictul implacabil: nashpa. Pana intr-o zi cand o gagica mai tupeista i-a zis: Da\' ce, ba, tu esti frumos rau? Iar el n-a putut raspunde decat balbait si ascunzandu-si capul in plete: Ma, eu n-am zis ca-s frumos... Repet intrebarea acelei gagici tupeiste: Ce, ba, tu esti frumos rau? In cazul in care tu esti foarte frumos si corespunzi tuturor standardelor de rahat legate de frumusete, noua celor devastati de acnee juvenila sau cu socoteala insuficient de lunga, nu ne ramane decat sa acceptam ca voi aia perfecti aveti tot dreptul sa infiintati lagare gen Auschwitz in care sa trimiteti femei cu pectroralii insuficient dezvoltati, cu picioarele insuficient de lungi, cu tenul insuficient de fin, cu nasul prea mare, sau barbati cu testicole insuficient de mari si cu sula insuficient de lunga sau de groasa. Ce dracu\' inseamna frumusete? Orice femeie e nevisat de frumoasa daca o iubesti, la fel cum orice barbat iubit de o femeie e nevisat de frumos pentru ea. O femeie nu trebuie sa fie neaparat angelina jolie, asa cum nu e obligatoriu ca un barbat sa fie brad pitt. Ce, n-ai vazut crime pasionale comise pentru femei care arata ca niste scanduri cu nurii vesteji? Toate femeile sunt prea urate pentru tine? Inseamna ca tu nu stii sa iubesti sau sa apreciezi frumusetea feminina, nu stii decat sa masori si sa calculezi. Iar ceea ce vezi tu pe cutiile de vopsea sau in reclamele pentru ciorapi e un fals ordinar. Femeia adevarata nu e curvistina plina de smacuri pe care o vezi la TV sau pe coperta unei reviste de beauty, ci femeia care s-a umplut de celulita nascandu-i unui mofturos ca tine un prunc, sau femeia care, desi are un nas cam mare sau picioare scurte, conform standardelor tale, confectionate dupa reclamele la vopsea de par sau la ciorapii potriviti pentru cele mai lungi picioare, are ochi frumosi si fierbinti si un zambet plin de dragoste.
Cu sinceritate (am constatat ca e o formula uzitata pe acest site), din partea unui barbat urat care prefera sa iubeasca o femeie imperfecta decat sa caste ochii si sa scoata limba plina de saliva in fata frumusetii calpe a femeilor din reclame.

necunoscut, da. Ilustru, nu prea, poate doar din punct de vedere al (sub)mediocritatii, dupa cum arata si acesta tentativa de versificatie schioapa, oloaga si acefala, plina de sfortari si agramatisme ridicole. Desigur, autorul ma va intreba cate carti am publicat si care e biografia mea literara. Ii voi raspunde ca unii, din intamplare, au bunul simt sa-si pastreze ineptiile pentru ei sau sa le publice pe internet, crutand astfel hartia si padurile patriei.

O chestie fara cap si coada care se forteaza sa sune a poezie.
\"nevasta marelui patriot și poet vasile tărâțeanu directoare de muzeu mamă și îndemn de patrie a gătit borș din cel roșu a strigat ileana mai apoi bărbatului copiilor imediat apele s-au retras\"
Asta pe cine preamareste, pe marele patriot sau pe nevasta lui?
Cum vine asta, indemn de patrie?
Domnule sile, v-ati plafonat de tot, invartiti cuvintele in aceeasi maniera care da de inteles ca ar vrea sa spuna ceva, dar nereusind sa comunice altceva decat un nimic care da din coada. Vorba lui Tristan Tzara, sa decupam cuvinte, sa le invalmasim intr-un sac si apoi sa le varsam spre propasirea culturii si literaturii romane si spre umplerea muzeelor cu fosile. Daca il mai bagam si pe domnul Eminescu in malaxorul de cuvinte, reusita e garantata. Prostimea nu intelege nimic, dar da cu nasul de Eminescu si zice ca, deoarece marele poet e prezent in text, asta e ceva ce are de-a face cu poezia. Norocul vostru ca Eminescu nu se poate ridica din mormant ca sa va invete ca nu va puteti juca asa de usor cu vorbe mari ca \"patrie\" si sa va spuna ca s-a saturat de voi astia care ii tot rontaiti oasele.
\"ca pe singurul lumii un dig\"
asta nu cumva e o exprimare agramata?
Cum v-ati descurcat la bacalaureat cu proba la limba romana? Simpla ignorare a regulilor elementare ale limbii romane nu face pe nimeni poet.

citind acest eseu. M-a uns pe suflet. Simt un mare dispret fata de religii si de biserici in general. Religiile au fost creeate pentru ingenuncherea spiritului uman. \"Religia e opiumul popoarelor\". Un instrument pentru manevrarea maselor ignorante. Mecanismele doctrinelor totalitare sunt similare cu cele religioase. Mi-ar placea sa scrii un eseu si despre felul in care biserica catolica (si cacofonia din aceasta denumire e foarte adecvata) a musamalizat numeroasele cazuri de abuzuri sexuale asupra copiilor. De fapt, religia insasi, in general, e o forma de abuz. Nu degeaba e una dintre marile puteri in stat. Apropo, nu inteleg cum pot atatia preoti ai crestini sa sustina cu obstinatie ca Maria a ramas fecioara pana la moarte, desi se stie ca pana si himenul elastic se rupe la nastere si e un fapt cunoscut ca, dupa nasterea lui Iisus, i-a nascut o droaie de copii lui Iosif?

au venit sa te comenteze si non valorile. Eu sunt una dintre ele. Eu sunt prototipul nonvalorii care tine cu orice pret sa comenteze valoarea. Nefiind capabil sa scriu prea grozav, nu-mi ramane decat sa comentez. Dar asta nu iti da dreptul sa ma jignesti afirmand ca sunt o valoare. Sunt cel mai nevaloros dintre comentatorii tai.

e un bluff. O insailare stangace. Genul de poezie instelata pe care as incadra-o la categoria \"vai de steaua ei\". Dar ma amuz cand citesc asa ceva, ma amuz copios, nu atat pe seama autorului, cat pe seama celor care apreciaza asa ceva. Zic si eu, ca un poet mediocru ce sunt, un poet care produce texte mult sub valoarea textului instelat, dar caruia nu-i lipseste simtul critic atat fata de propriile (sub)productii, cat si fata de ale altora. Mai posteaza d-astea, chiar daca n-am talent poetic, am simtul umorului, imi place sa rad.

superb text, m-a atins in special fragmentul care da titlul comentariului meu. Marturisesc ca am perceput pe deplin frumusetea acestui text abia dupa ce am citit ultimul raspuns pe care i l-ai dat lui Ioan Jorz. Cred ca prejudecata cum ca \"poetul nu trebuie sa-si comenteze/explice textul\" e o mare tampenie, uneori autorul poate aduce o benefica lamurire asupra textului, nu o explicitare, ci doar o lumina nebanuita, un indiciu in ceea ce priveste perspectiva sau intentia autorului. Cred ca miza acestui text se lamureste abia cu ultimul tau raspuns adresat lui Ioan Jorz, pana atunci textul a plutit intr-o anume deriva, era o chestie pe care cititorul nu stia cum si de unde s-o apuce. Poate ca un fragment din ultimul tau comentariu s-ar potrivi cu acest poem, eventual lasand o pauza de un rand sau doua intre poemul tau si urmatorul fragment care-ti apartine:
\"tot bunica pesemne. și iar despre mieji: spuse ea când eram eu pice, cam de patru ani așa, și o întrebai p-atunci cum e cu creierul ăsta, cum arată el. și luă ea o nucă, spuse că așa e osul ăsta mare al capului, apoi o sparse și-mi spuse că așa-i creierul, precum miejii ăștia, și îmi tot povesti ea așa despre nuci și creiere, și tot spărgeam nuci și separam miejii, și tot așa. bune dulcețuri mai ieșeau.\"
S-ar putea sa fie aiurea, dar mie mi s-a parut ca fragmentul asta din comentariul tau intregeste poemul si ca ofera cititorului o cheie de lectura. Eu, cel putin, intr-un fel am vazut poemul dupa ce l-am citit rupt de toate comentariile (si atunci am remarcat faza cu \"știi că nicio explicație nu e decât o cruzime îndulcită\" care mi s-a parut foarte tare) si in alt fel l-am vazut dupa ultimul tau comentariu. Cred ca ultimul tau comentariu e, de fapt, ultima parte a poemului.

primul meu comentariu e plin de greseli, nu stiu ce-a fost in capul meu, de obicei sunt atent la felul in care scriu. Oricum, in secventa pe care am mentionat-o e ceva ce nu imi place, dar ceea ce nu-mi place nu tine de modul de redactare, ci de ceva ce nu pot sa definesc in acest moment. In rest, mi-a placut poemul si, reiau si subliniez, mi-a placut in mod deosebit titlul.

in comentariul meu s-au strecurat niste erori di cauza oboselii si a orei tarzii. Intra-adevar, ai folosit acuzativul cu prepozitie, nu stiu ce mi s-a parut mie, cred ca n-am vazut bine.

cred ca ar fi foarte potrivit chiar ca prim sau ultim vers al unui poem sau ca titlu pentru un volum. Titlul poemului tau e, de fapt, un poem in sine. Te invidiez, mi-ar fi placut sa-mi treaca mie prin cap un asemenea titlu sau macar un asemenea vers.
Si poemul mi se pare bun. Numai ca nu ma impac cu urmatoarele versuri:
\"ori ca pe unul care-l interesează dacă Nichita
sau Cărtărescu ori fi fost doi oameni la fel
numărând de la unu la doi sau de la doi la unu
nu știu\"
care s-ar putea sa fie OK daca ai zice \"ca pe unul pe care\". In afara de faza legata de acuzativul cu prepozitie, nu imi dau seama acum ce altceva ma deranjeaza in aceasta secventa. Apoi, dupa Cartarescu, trebuia \"or\", nu \"ori\", foarte probabil ai comis aceasta eroare din graba. Dar, cu toate corecturile, nu stiu ce ma deranjeaza in secventa asta, ceva dincolo de gramatica sau ortografie. Dar, facand abstractie de aceste erori de gramatica sau ortografie, care s-au strecurat probabil din neatentie si graba, pemul imi place si, mult mai mult, imi place titlul.