Andrei Andrei

de-ar fi fost partida buna
ma tinea si-o saptamina
dar cu tine treaba-i grea
si-mi bag cornu-n perna mea

e minunat ce-mi spui. Eu cred ca e greu sa comentezi sub o poezie referindu-te doar la text. Fiecare are o viziune despre proprie despre poezie si pentru a fi inteles e nevoie de multe ori sa se abata de la a discuta strict textul. Uite in cazul de fata, oricine are e interesa si are rabdare sa citeasca comentarii pricepe ca Florina atunci cind apreciaza o poezie o face \"cu sufletul si gindul deschis\" iar eu comparind-o cu poeziile pe care le consider ca fiind cele mai bune dintre cele pe care le-am citit. Ca pe parcurs mai apar si nervi, ironii e normal. Asta face savoarea?
Dar daca in ceea ce priveste poezia pot fi puncte si puncte de vedere, nu la fel stau lucrurile in cazul logicii. Cu alte cuvinte de ce tu care te-ai exprimat de atitea ori impotriva comentariilor care nu se refera la text, postezi exact un aemenea comentariu si ma provoci sa fac la fel? E cu atit mai greu de inteles cu cit, dupa cum bine te-ai exprimat, comentariile mele sunt de \"2 lei\". Cu totate acestea ti-as raspunde daca as fi inteles ce ai vrut sa spui. Se pare ca nu doar comentariile mele sunt de 2 lei ci capacitatea mea de intelegere.
La revedere.

Celebra fraza era ceva in genul : \"Sunt obosita, azi nu ma pot gindi. Am sa ma gindesc miine\". \"Si miine e o zi\", e din alt film, din alta limba si alat secolr. Din care, poate ne spune Florina.

uite asa ramin eu flamind. Desi chiar Floirn Daniela-Bordeianu iti da tie steluta si mie dreptate. Stii cum? Marturisind ca poezia ta ii aduce aminte de celebrele propozitii ale lui Scarlet O\'Hara, personajul principal din \"Pe aripile vintului\". Tu crezi ca amintitul roman e un roman mare sau o poveste romantata? Ca autorul respectivului roman e la loc de cinste in literatura americana alaturi de Melville, Capote, Faulkner etc? Mai gindeste-te.
Tu spui: scriu ce simt. Schematic vorbind, fara pretentii de absoluta exactitate, psihicul are trei nivele: subconstient, constient si supraeu. Supraeul este indus de micro si macro societatea in care vorbim. Asa se face ca o gramada din ce simtitm nu este de fapt ceea ce simtim ci ceea ce mosii si stramosii nostrii au fost invatati sa simta. N scriitori au declarat ca spontaneintate, sinceritatea in literatura e un lucru care se obtine cu greu, prin munca.
Spui: o polemica fara rost. Heraclit, pe vremea cind traia, spunea si el: Polemos e tatatal tuturor lucrurilor. Si oricum, asa ti-am parut polemic?

e teribilist. Ridicol de grav prin comparatie cu ce se intimpla in poezie.
Apoi imagini generate mecanic sau locuri comune. Doar doua exemple: \"zile fara sot\", pronume personal=>pronume impersonal.
Stiu: cine ma cred? Fac scandal ca sa-mi atrag vizitatori. Sunt un poetas etc. etc. Sa trecem peste. Imi cer scuze anticipat daca asta te face sa te simti mai bine. Stii din ce cauza? Pentru penultima strofa:
\"n-ai avut nicicând un suflet al tău,
din buzunarul pieptului te deconspiră o hârtie
carbon paișpe,
mototolită\"
Iarta-mi o confesiune: printre poeziile mele preferate sunt cele ale lui Ion Barbu sau Ezra Pound, citeva de B. Geana, citeva de Kavafis, multe de Emily Dickinson, dar fiindca iti vorbesc tie mai ales cele ale Simonei Popescu. Nu ar fi frumos,nu ar fi o performanta sa-mi scrii tu mie o poezie despre care, cu tot veleitarismul meu, cu toata inclinatia mea catre scandal etc. etc., sa nu mai pot zice nimic? Recunoaste ca e o provocare. Spune nu, si raminem flaminzi.

idei f. interesante. De exemplu cu pielea alba ca un doctor. Dar din cauza formei fixe cazi intr-o jumatate de pleonasm: siesi. Lasa-le naibi de ritm, de rima, nu mai conteaza. Si inca o data: fii mai destins.

Are o tenta de proza si altceva care o face sa para (sa fie?) ceva nou.

femeile astea au intotdeauna un secret pe care noi nu-l putem descifra ca sa le vedem prin ele. Si ne invita, hai daca esti asa destept cum zici, descopera secretul. Secretul e ca nu exista.

ca sunt recunoscator, fara subtilitati, iti spun ce de mult imi statea pe limba: ma deprim cind vad cit de frumos scrii. Sunt invidios. Fara ironie, fara nimic. Pur si simplu. Salut.

sau ti-a dat papucii? Ziceai ca geniu vine greu, si acu\' doua dintr-un foc?

o prietena care nu vorbea des, dar cind o facea rostea cuvinte memorabile. Zicea ea odata: \"Bucurestenii astia ar fi tipi faini, daca ar stii sa rida de ei insisi\". Acu\' tu vad ca pricepi ce-i auto-umoru\' da\' poate crezi ca nu-i sta bine si-n poezie?

si ma intreb de unde atita incrincenare poetica?

de primul vers, de \"declive\" - prea pretentios in context - si de al cincelea vers, in care totusi e bun patul autist, incepe sa semene a tornada.
S-auzim numai de bine.

N-are importanta la ce ma asteptam. Sau are, in masura in care tu, ca autor, ar trebui sa-mi oferi ceva la ce nu ma astept. Partea intii creste si creste, foarte frumos, cele doua planuri intra in coliziune haios si apoi totul este previzibil. Am fost suficient de explicit?

ma pricep. La sunca, insa da. De aia am si pus-o in pod, la afumat. Asta dupa ce am mutat vinu in pivinita.

ii tot dai nainte cu ghizduri, gheizere, melci si creveti, cind eu te intreb un singur lucru: vine odata bautura aia? Sa stiu, mai astept sau ma duc la o bere?

mi-a inseminat intre dinti si-apoi pe limba o hermeneutica, dupa cite inteleg, cam laxa. C-asa-i in vis. Si-acu\', pedepsit, ce sa fac?! Iaca, rasfoiesc un incunambul francezo-roman ca sa ma dumiresc: pelicanul sur plutea si el peste o epoca realist-socialista? adica era si el oniric aidoma primilor doi si celui de-al treilea ce-acu\' mi-l aminti-i: Emil Brumaru? Dar ce importanta mai are? Ca doar pe-al treilea-l asteptam.
P.S. Ca sa-ti intorc, umil, serviciul, iata:
\"Iubite Hermes, hai cu mine!
Tine-un briceag, nu-ti fie lene
Sa-ti tai aripile din pene
de la calciie: e mai bine!\"
De-aci plecai si de la o femeie uriasa ce pluteste in alta volumee pe cerul oniric al numitului Dimov.

... \"Lasă-l, Lawrence, a zis că n-are treabă cu avionul nostru, dă-i pace. Abdul, ce vă așteaptă dincolo ?\" e intr-adevar la mare inaltime. Apoi, din pacate, se dezumfla ca un balon de sapun. Te rog, nu te enerva si scrie proza asta pina la sfirsit. Ar putea fi foarte buna.

Cu B. Geana parca ati fi un curent literar in doi. Nici oniristii nu cred sa fi fost mai mult de trei. Unul era Dimov, altul Tepeneag. Al treilea imi sta pe limba, dar nu vrea sa se pronunte. Poate la a treia bautura subtire, de vara?

Imi place, mai ales tonul. In al doilea paragraf insa aglomerezi sintagme uzate: \"o bijuterie arhitectonică ce poate fi admirată și astăzi\", \"femeie absolut remarcabila\",\"îngrămădite ca într-un depozit\".