Andrei Andrei

Pitici sunt acolo unde rezulta din defininitie: pe creier. Ramane de stabilt doar unde e acesta. Daca e.

Mie exact asta mi s-a parut ca am facut: ca nu m-am lasat dus de nas.

Literatura e un spatiu de joc in care limitele, fluide, ale cuvintelor pot fi incercate. Totusi, nu la nesfirsit. Altfel devii un fel de Frankestein lingvistic iar textele tale risca sa apara la fel de traznite ca si creatia celebrului personaj. De exemplu \"să-mi sprijin realitatea într-o ghilotină\" e o înșiruire care reușește să reducă la zero forța fiecăruia dintre cuvintele sale, iar \"cu o cruce pe limbă\" e o imagine cu adevărat hilară.

Ai reusit sa demonstrezi ca numele meu nu e mai poetic decit expresia cu pricina. Si ce-i cu asta?
In alta ordine de idei, in \"Despre sinucidere\", o carte clasica pentru sociologi, Emile Durkheim demonstreaza ca numarul de sinucigasi ramine constant intr-o anumita societate. De aici trage concluzia ca motivele sinuciderilor sunt supraindividuale. Si te asigur ca fiecare dintre cei care isi iau viata au senzatia ca o fac din cauze absolut personale. Autenticitatea unui sentiment, nu-i asigura originalitatea. E o banalitate pe care sunt sigur ca ai fi putut sa o descoperi si tu daca n-ai fi fost preocupata cu nascocirea unei ironii atit de inedite cum e \"credeai ca esti unicul maduta florin\"...
Rindurile de mai sus sunt o simpla opinie. Faci ce vrei cu ea. O zi buna iti doresc.

Citindu-ti raspunsul, Camelia, mi-am amintit ca am mai intilnit de citeva ori \"umarul noptii\" in poeziile de pe site, ultima oara chiar recent. Am cautat pe Google si am gasit: http://www.poezie.ro/index.php/essay/72735/. E un eseu de Geana in care e citat un poem cu \"umarul noptii\". Cu putina rabdare, sunt sigur ca as mai gasi expresia in citeva zeci daca nu sute de poezii de pe site. Nu e vorba de plagiat. Doar de un mod mecanic de a construi mecanic. Nu-i vorba de rautate...

Daca in poezie ar fi vorba de ideologie, textul de mai sus n-ar fi nimic. \"Ideile\" sunt de tot rudimentare, \"realitatea\" mult prea schematica pentru a fi luata in serios. Dar cum poezia e poezie, trebuie sa remarcam echilibrul, prospetimea si expresivitatea imaginilor. Un singur exemplu:
\"Un stol de vampe nubile
tropăie pe vechile clișee
trîmbițînd întoarcerea acasă
fete nurlii înving noroiul
pe ulițe cu miei și gînsaci
ele au un repertoriu hard
pentru relații cu publicul misogin\"
P.S. Misoginismul, fie el si sublim, lipseste cu desavirsire din poezia Angelei. Si asta din simplul motiv ca, spre deosebire de antonimul sau (\"androfobie\"), denota \"Lipsă de încredere față de calitățile morale ale femeilor; atitudine negativă față de femei.\"

O mica formula colocviala (\"fie vorba intre noi\"), strecurata intre celelalte versuri, sentimentale, emfatice, ritualice, filosofice, daca ai noroc sa fii bine dispus, rascumpara, intr-o mica masura ce-i drept, prin umorul involuntar timpul pierdut cu lectura acestui text.
Debutul e grav: \"nu ne vom supravietui nicicum iubirii\". Stim cu totii, o stie si autorul, ca e o exagerare, o suparalicitare, o poetizare (in intelesul rau al termenului). Nu e insa naiv de tot, caci in continuare, consitent de putinatatea lirica a sentimentului-cugetare exprimat, se incearca o imagine interesanta. Piesele de care dispune autorul sunt cam uzate: (\"gene\", \"fluture\", \"mort\", \"adasta\"). N-ar fi un defect insurmontabil. Iar rezultatul, indiferent daca e intentionat sau nu, dovedeste aceasta: \"unul din noi/rudimentar alcatuit/din gene de fluture mort\". Daca ar fi doar comparatia elitre/pleoape, ar fi plicitsitor. Dar se reinvie aici un vechi oximoron: nastere=moarte. Un ochi inchis seamana cu un pintec matern, iar \"rudimentar alcatuit\" se potriveste in egala masura timpului prenatal ca si celui al descompunerii. Din pacate rama, liricoida, strica aceast tablou.
A doua, si ultima, imagine a poeziei e din acelea care se fabrica pe banda rulanta in mecanismele siteului: \"parca respiratia mi-a fost suspendata/intr-o lacrima agatata in coltul ochilor tai\". Tandra, sentimentala si cu aerul ca ar spune ceva.
Cugetarile sunt naive de tot, incarcate de romantism de duzina.
Greseala esentiala pare a fi felul in care autorul angajeaza poezia: ca pe o dantelarie pentru dame...

Ma refeream la ortografie, domnule Galateanu. Ca de obicei, v-a scapat.

Ortodocsi, domnule Galateanu, ortodocsi... Si asta, spre deosebire de \"intr-un\", inca de pe vremea lui Pazvanti.

Cum m-as supara?! Ma amuza, fiindca orice DEX va va informa ca e \"vreo\" si nu \"vre-o\". Ce-i drept, stiu si eu ca, in urma cu zeci de ani, se folosea \"vre-o\". Asadar, nu e vina profesorilor de la care ati invatat carte, ci a a dumneavoastra personal fiindca, se pare, de cind ati terminat scoala n-ati mai invatat absolut nimic.

Ce-ai observat tu Bogdane nu sunt simple similitudini. Nici plagiat nu e. Avem de-a face pur si simplu cu lipsa de imaginatie, cu comparatii, motive si atitudini plate, reluate iar si iar. Asadar, nici o alta coincidenta in afara celei a naivitatii literare, ca sa nu spun altfel.

Vor fi fiind ei mari si jmecheri pestii
De care faci vorbire-n cursul vestii,
Dar sunt la fel de muti ca tizii lor
Vreo fatuca de le furi din dormitor.

Vechea tema romatica a lucrurilor din vechime... Invoci ceea ce e vechi si astfel ai iluzia ca te afli in miezul lucrurilor. Uite ca nu-i asa.

In goana dupa gaselnite, autorul a dat peste expresia \"cu defect\". Pare sa fie destul de interesat de ea si o reda pe tonul unuia care ar fi pus coada la frunza. Din aceasta lumina, aerul de superioritate din final e explicabil: \"eu sufletul vi-l vreau!
oricum nu stiti ca-l aveti\"

Iata o mostra de sinceritate adolescentina, de introspectie superficiala, de filosoficarie ieftina...

Un autor slab de versuri rimate si ritmate se declara multumit daca din punct de vedere fonetic textul curge fara poticneli. Nu cauta straluciri vocale, ca sa nu mai vorbim de faptul ca ignora complet ca si ideile ori imaginile lincede si caznite pot fi pricina de poticneala pentru cititor.

As scoate \"Nu e scirbit de mirosul mortii\". E o antropomorfizare inutila, ba chiar daunatoare. Altfel, ultima strofa produce placere, chiar daca epidermica.

Nu-i decit un inventar prost rimat, prost ilustrat.

Ti se pare si vrei sa ni se para si noua ca spui ceva. Insa nu spui nimic.

Sunt convins ca nu ati avut rabdare sa cititi sirul de comentarii de mai sus. Daca ati fi facut-o,nu cred ca m-ati fi acuzat de atac de persoana. Imi permit de aceea, sa va fac un scurt rezumat, pe care il puteti verifica si singur.
1. Virgil declara ca articolul si poza sunt jignitoare
2. Eu il rog de 2 (doua) ori sa precizeze ce anume i se pare jignitor.
3. Dumnealui imi spune ca, impreuna cu ceilalti membri ai redactiei, suntem niste idioti, ca revista e maculatura, ca ideile noastre sunt scoase din fundul lecturii.
4. Luat de val, Virgil declara: \"mă exprimam deja sarcastic și voit tîmp\"
5. Ii spun ca lucrul acesta ii reuseste atit de bine incit pare un timpit adevarat.
6. I-am sistematizat toate argumentele la afirmatiile mele.
7. Declara ca respectivele argumente sunt gaunoase. Nu se oboseste sa-mi spuna de ce.
Daca nu sunt prea indraznet, mai abuzez cu citeva rinduri de timpul dumneavoastra.
Despre nivel. Puteti sa-l fixati la orice cota doriti. N-am cerut nici cresteri, nici scaderi de nivel. Mie absolut egal nivelul meu de membru. Totusi, sunt curios sa stiu de ce \"idiot\", \"purtator ilegal de creier\" etc nu sunt atacuri la persona iar \"atunci cind vrei sa pari timp, reusesti\" este un astfel de atac. Daca m-ati lamuri asupra acestui aspect, poate mi-ar fi mai usor sa adopt o pozitie constructiva.
Si mai o chestiune. Inteleg ca felul in care am comentat sub acest text va poate aparea ca nedemn de poezie.ro. Ciudat pentru mine este faptul ca ati trecut articolul la \"pagina autor\".
La lansarea revistei au fost prezenti cel putin 5 persoane de confesiune babtista. Nici una dintre acestea nu s-a declarat jignita. Ce-i drept, Ioan T. Morar (cel de la Catavencu), nu direct, a spus ca revista este ireverentioasa. Cum revista la care lucreaza dinsul publica numar de numar Jurnalul lui Tetelu\' (plin de blasfemii eviodente), n-am acordat prea mare atentie pozitiei dumnealui.
In schimb, nume importante din cultura romana, si nu doar, s-au exprimat relativ elogios la adresa revistei: Mircea Cartarescu, Emil Brumaru, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Cornel Ungureanu, Stefan Kwin(unul dintre cei mai importanti scriitori polonezi de azi),directorul Centrului Cultural Polonez, al carui nume deocamdata imi scapa. De asemenea, despre revista noastra puteti citi in numarul 3 al Suplimentului Cultural editat de Polirom.
Date fiind cele spuse, v-as fi recunoscator daca ati reveni asupra deciziei de a trece acest text la categoria \"Doar autor\". Mai ales ca sunt dispus sa ofer explicatii oricarei persoane se simte ofensata, cu singura conditie de a-mi explica limpede ce anume considera jignitor.
V-as ramine indatorat daca aceste rinduri nu ar ramine fara raspuns.
Cu stima,
Maduta Florin