Andrei Albu

Dacă fumezi ca să slăbești e ca și cum m-ai iubi ca să nu mori și totusi parcă ai dreptate pe gerul ăsta când sărutul tău îmi viscolește obrazul. Ai fi vrut să ningă cu încă o poveste da’

Am așteptat mult timp până când gheara s-a transformat în mână, piatra în cuțit, fulgerul în foc… Și mai mult a trecut până când strigătul s-a transformat în cuvânt, instinctul în

.1. / Fumez de 15 ani Îmi place să fumez o țigara dimineața: îmi place să-mi fumez prietenii, iubitele, părinții, (oamenii-n general)… În buzunarul cel mai apropiat de mâna stângă stă

Mi-am prins hamacul de două gene paralele și mă legăn odată cu ele când clipești; ca un leneș sub soarele ochilor tăi, în primăvara timpurie a clipei când

Nu simți că atunci când îmi spui “Te iubesc!” altcineva vorbește pentru tine; că mă privești cu alți ochi -nu ai tăi; și mâinile îți sunt conduse de alte mâini

Domnișoară, e frumos aici la tine. E cald și-atât de roșu de-mi vine să ma-nec, domnișoară... Tăcerea asta de smarald, frumoasă fată... mi se topesc cuvintele de-odată și-not în

.1. Deschizând ferestrele ochilor am zărit pentru întâia oară acest oraș nemărginit al umbrelor, în mijlocul căruia acele făpturi și-au construit monstruosul monument ce azi îl numim

Înotam dezgolit în mare și-mi căutam cuvintele ca nisipurile, ca apele din ape... Eram departe de mal, în mare și mă-nghițeau ca pe scoici nisipurile, ca apele pe ape... Mă-necau cuvinte

I Mulți zic că am inventat fotografia pentru momente inedite, pentru a diviniza geografia, pentru luare aminte; alții spun că figurile oamenilor, fixate și developate, capătă

Caravanserai pustiu la marginea deșertului, pe malul unui ocean: tu bați la ușile sacrului, eu deschid și-ți spun: “Știu, ai venit c-o năframă albastră; nu vrei nici pace, nu vrei nici

Albastrul strălucea în interiorul tău iar aroma-ți rămânea mereu pe vârful degetelor… Chipul meu mângâiat în lumina șoaptelor, era acela al unui vânător - străbun părinte - cu cinci