Andreea Maresi

Miros de mare în lungul gândurilor plutitoare, Dansuri de val înspre țărmul imanent solitar Și dinspre apusul auster brize mistuitoare Mă învăluie pe infinitul drum al bărcii lovite de-un

Din miezul unei scoici diamantine, înecată de soare, răsărită din meteoriți laconici din ale lumii coridoare crepusculare, ființa-mi tresare. Din plapuma-i de mătase și fire-ntoarse, de

Mă înec prin ghimpii sufletulu-mi pustiit ancorat în largul mării unde spiritul mi-e vid - s-a sfârșit!

Ruine străvechi se surpă sub aspre răscoale Lăsând în beznă lumina drumurilor tale reale Cusute cu speranțe și-mbătate în curative ape, Când simțeai doar a lor dulce mireasmă Pierdută acum pururi

Timpul își spune frustrările, Dorești să rămâi, el te împinge, Secundele curg ca valurile Nu poți înfrânge. Privești în spate, Trecutul e pustiu Auzi totul doar în șoapte, Ai fi vrut să

Tăcerea sumbră este tăiată de o briză venită din depărtări din infinitul drum de șine și mă ridic de pe valiză, ferindu-mi pălăria de-ale vântului ruine. Peronul așteaptă impacient o umbră -