Ascunsă în noaptea de primăvară
Ora 23.30. O cameră ascetă fonică. Într-un mic colț cordial se simte un efluviu. Acolo respir eu. Pe fotoliul de lângă geam se reflectă o emanație robustă, care îmi încălzește sufletul. Privesc
3 secunde
Secunda 0 : Timpul a fugit atroce. S-au scurs secundele, dar nu au pornit pe graficul spre minus infinit, ci spre plus infinit. Vom întâlni infinitul. Imposibilitatea este la fel de plauzibilă ca
Jurnalul lui Norbert
2. O slujbă Fondul durerii pusese stăpânire peste Alivian. Era sufletist, își închipuia cum ghearele nedreptății își făcuseră apariția. Și putea compara viața care o are și el, unde
Jurnalul lui Norbert
„Nu merită să trăiești doar pentru a muri! Omul, doar o ființă efemeră, își are destinul scris în stele. Dar ce este cu adevărat destinul? Merită într-adevăr să te naști în această lume infectă,
