Vino iarăși peste mine,
Minte-mă cu ochii tăi,
Aruncă-mi pe sâni văpăi,
Poartă-mă, ușor, cu tine
Peste văi.
Umple-mi ochii cu credință!
Îți promit că nu mă doare
Și-n ruinele din mare,
Eu
De ce toată lumea tace... ?
Când te va privi ea,oare
Ca pe-un astru care moare,
TU să te-odihnești în pace!
Când cuprins de-adânca teamă
Vei simți că n-ai scăpare,
Bea a inimii licoare
Și
S-a mai stins o stea în mare...
Înc-un vis s-a spulberat,
Spre adânca disperare
A celui ce l-a urmat.
S-a mai dus un stol de păsări
Ce cu ele duc ușor
Amintirea unor vremuri
Ce frământă-un
Pe-o frunză grea și-uscată
Zăresc o stea impară
Ce urcă blestemată
Pe-a sufletului scară.
Se scutură alunii
De haina cea săracă,
Și cu durere,unii
În fața ta se-apleacă.
Privești spre
Într-un albastru timpuriu
Mă-nec a mia oară,
Și-aș vrea ca ochiu-ți purpuriu
Să se deschidă iară!
Sub stropii mari de Soare-aș vrea
Să mă răsfeți cu șoapte,
Dar tot ce-aud e umbra grea
A
AB