Toamnă
Vino iarăși peste mine, Minte-mă cu ochii tăi, Aruncă-mi pe sâni văpăi, Poartă-mă, ușor, cu tine Peste văi. Umple-mi ochii cu credință! Îți promit că nu mă doare Și-n ruinele din mare, Eu
ABAndreea balanOdihneste-te în pace!
De ce toată lumea tace... ? Când te va privi ea,oare Ca pe-un astru care moare, TU să te-odihnești în pace! Când cuprins de-adânca teamă Vei simți că n-ai scăpare, Bea a inimii licoare Și
ABAndreea balanIncomplet
S-a mai stins o stea în mare... Înc-un vis s-a spulberat, Spre adânca disperare A celui ce l-a urmat. S-a mai dus un stol de păsări Ce cu ele duc ușor Amintirea unor vremuri Ce frământă-un
ABAndreea balanImpar
Pe-o frunză grea și-uscată Zăresc o stea impară Ce urcă blestemată Pe-a sufletului scară. Se scutură alunii De haina cea săracă, Și cu durere,unii În fața ta se-apleacă. Privești spre
ABAndreea balanAdio!
Într-un albastru timpuriu Mă-nec a mia oară, Și-aș vrea ca ochiu-ți purpuriu Să se deschidă iară! Sub stropii mari de Soare-aș vrea Să mă răsfeți cu șoapte, Dar tot ce-aud e umbra grea A
ABAndreea balan