Poezie

Toamnă

1 min lectură·14 decembrie 2015

Mediu

Vino iarăși peste mine,

Minte-mă cu ochii tăi,

Aruncă-mi pe sâni văpăi,

Poartă-mă, ușor, cu tine

Peste văi.

Umple-mi ochii cu credință!

Îți promit că nu mă doare

Și-n ruinele din mare,

Eu îți voi jura dorință

Și răbdare.

Umple-mă, apoi, cu tine,

Iar cu gura ta fierbinte,

Zgândărește-mă prin minte,

Ochii mei să-ți spună pline

Noncuvinte.

Apoi, lasă-mă să sufăr,

Să-mi pun trupul pe podea,

Să mă uit, de jos la ea,

Și zâmbind, să pun în cufăr,

Steaua mea.

O stea ce era departe,

E departe și acum...

Dar mi-a apărut în drum

Și mi-a picurat pe spate

Cu parfum.

Parfum de singurătate

Presărat cu tăinuiri.

Azi, tomnatice iubiri,

Nasc din umbrele ciudate

Trandafiri.

001.196

Andreea balan. “Toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andreea-balan/poezie/14084897/toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.