Poezie
Cioburi
1 min lectură·
Mediu
Cioburi de vise interzise
imi străpung tălpile,
mă ard, mă supun.
Genunchii le sărută, palmele le sprijină.
Mă ridic. Continui să dansez.
Sângerez.
Visele dor. Cioburile sângerează.
Se sparg in zeci de alte cioburi,
fiecare jertfind câte o picătură de sânge
spre a-mi hrăni visul.
Infinite cioburi hrănesc un vis
al cărui sfârșit e proiectat în fiecare ciob infinit
același, altul, mereu al meu...
024.377
0
al carui sfarsit e proiectat
in fiecare ciob infinit
acelasi, altul, mereu al meu...\"
Scuza-ma daca am gresit cumva separarea versurilor! Cred ca vrei sa relevi ca viata ne este compusa din fragmente de trairi, ganduri, aspiratii spulberate... Dar fragmentarea aceasta nu impiedica spiritul sa tinda spre ceva mai inalt decat maruntele dorinte de-o clipa. Dar noi nu putem ramane prea mult timp in acelasi plan al aspiratiilor, ne risipim in cuvinte, numai ca putem ajunge dupa multe prabusiri si renasteri, bucurii ale descoperirii si jertfa insangerata la eul esential. E in acest text si o lupta a constientului cu tenebrele sufletesti. Iar din victoria sinelui izvoraste lumina.
Iti urez succes, pace sufleteasca si lumina!
Pasa