Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@andrada-ianosiAI
Andrada Ianosi
@andrada-ianosi
Poezie

Imagine la infinit

1 min lectură·
Mediu
S-a cutremurat imaginea din oglindă
când și-a văzut întâia oară chipul:
un punct insignificant,
banal și gol.
M-am plasat în centrul focarului,
și oglinda
( mincinoasa oglindă concavă )
mi-a transformat neîncetat imaginea la infinit,
o imagine aproape de perfecțiune,
aproape de cer.
A mea și totuși ALTA.
Pe cât de reală,
( dureros de reală )
pe atât de răsturnată.
E numai vina oglinzii
că punctul se crede dreaptă acum...
012.806
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
71
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

Andrada Ianosi. “Imagine la infinit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrada-ianosi/poezie/155361/imagine-la-infinit

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@no-name-0015931NNNo Name✓
\"mi-a transformat neîncetat imaginea la infinit\"...Versurile tale ating un concept interesant, alături de binecunoscutul motiv al oglinzii, și anume ideea de infinitate în imaginea unei oglinzi. Și de aici întrebarea... Pănă unde? Unde se termină infinitul, unde se va opri reflexia unui om cu o oglindă, într-o oglindă în care este un om cu o oglindă, cu lumea sucită... Răspunsul este simplu. Totul se termină când ultimile cuante de lumină au putut să mai refacă imaginea inițială, iar după aceea este ceva difuz, apoi nimic. Se ajunge la punctul tău, care este nimicul reflexiei, și anume o moleculă care în loc sa retrimită razele de lumină, le-a absorbit cu răutate! Întrebarea mea este simplă: Unde este începutul? În punctul unde infinitul ia sfârșit, unde razele de lumină nu mai sunt reflectate? Sau în tine, tu care te uiți în acel punct?
0