Tăcere ipocrită

1 min lectură·25 aprilie 2005

Mediu

Atâta liniște…

Mă înspăimântă glasurile tăcute…

Mă închid în zidul fără început

și fără capăt… și plâng…

Lacrimile se scurg pe obrazul tăcerii,

Cad în valuri, nestăvilite,

se preling pe anticul zid,

iar liniștea se destramă sub greutatea lor…

și totuși… e-o tăcere ipocrită.

Pe cerul pupilelor,

aerul se-mbracă în straie de doliu.

Tăcere…

012.252

Andrada Ianosi. “ Tăcere ipocrită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrada-ianosi/poezie/118154/tacere-ipocrita

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Un haiku prelungit. De fapt, prea lung. Tristetea poarta straie cernite, pelerina, dar nu poti sa o calci pe trena ca sa o opresti.