Cântă-mi, Mozart! Cântă-mi ...

Azi, \"m-am trezit cu cerul pictat pe piele\" în culori stridente, țipetele înăbușite se răscoleau în mine într-o avalanșă de amintiri, pulbere de stele măcinate de vise, cântec de copil proaspăt alăptat, eu. Azi și ieri și mereu am strivit ochiul atotcuprinzător al trecutului și i-am băut seva cea dătătoare de false vieți, false cărări pe care nicicând nu am vrut să pășesc. Amară precum eu cea demult, eu cea dintotdeauna, ipocrită precum vânzătorii de iluzii pe prețuri de nimic. În azi-ul futurist m-am gandit să-mi îngrop osemintele și să mă dau lumii goală. Requiem final. Cântă-mi Mozart! Cântă-mi...