Vom schimba ploile
cu lichide aruncate din balcoane
și vom pretinde
Că suntem la fel de respirabili,
în ceața aferentă
fumătorilor dependenți
vom dispersa frigul nopților
pe metru pătrat de
Când simt că mă urmăresc
anumite plete ,
mă închid într-o cușcă
și aștept să-mi crească părul ,
întorc spatele
și mă privesc în luciul barei ,
iau medicamente de prizonierat
și , din când
Poți să cauți orice ,
petale de fluturi violeti în lumină,
mai ales locuri de refugiu
ambalaje de cumsecade și preabine,
unde să nu te caute nimeni,
mai ales cei pe care nu-i recunoști
la
Pe jumătatea mea de pat
lângă marea de lacrimi
se așează piticii de pe creier
să-i cânte în strună
singurului tablou nelocuit
un vis pufos și cald
așteaptă cuminte
să i se deschidă
Atâtea suflete
neînghițite,
nici la masa de prânz,
nici la masa de seară,
se dospesc pe cerul gurii
încălecîndu-se,
noaptea sparg
pereții de sticlă ai memoriei
și invadează retina
profanând
Nimic nu se rezumă
la o strângere de mână
totuși, ținem Una minte
și următoarea o împrumutăm
măștii,
în momentul dezinhibării,
supuși remușcărilor,
să avem viziunea ghilotinei.
M-am întins pe o tăcere anonimă
care promitea îngeri și arhangheli
așteptând...
să aprind întunericul
sau să-mi las lașitatea să curgă printre
umbre,
liber arbitru într-o întâmplare
am desenat o lacrima
si ,brusc,
pielea a facut valuri
peste un craniu deshidatrat,
nu mai stiam cum sa tin pumnii deschisi
fara sa nu fiu banuita
de insingurare
si adulmecam pofta
de a-mi
Luminile stau neclintite
ca niște mărfuri puse la agățat
de Siniștrii
luându-le pulsul
simt respirația lor
cum seceră aerul
și explodează în centrul retinei
încă mai există pericolul
să
În diminețile când
demonii coboară din umbre
fardez iluzii la micul dejun
înfulec secundele cu ispite,
să-mi sară ochii
dacă mai rânjesc la câte
un vis rătăcit,
cu riduri cu tot
să am
Nu e decât teama de întunericul
în care mă îmbrac de una singură,
mă prefac
luând micul dejun în pantofi de damă,
și jucându-mă de-a oamenii,
amestec atât de multe măști încât,
la sfârșit
Păpușa de sticlă în care locuiesc
trece printr-o criză de identitate,
în jocul de-a v-ați-ascunselea
și-a înlocuit ochii cu doua x-uri
iar eu caut în grabă zerourile
ce îmi țin sufletul în
Iubita unui Oarecare
a trecut prin mine
și-a lăsat peste tot numai urme de iubire,
eu nu știu ce să fac
cu intersecția de pași
unde mi s-a prins inima
și cum să păzesc ieșirile
fără să
Vrajitoare cu ochi galbeni,luna,
A bolborosit printre gemetele facerii
Un blestem,
Să cadă carcasele moi de pe trupuri
Și să rămână scoarța visului
Verde și plină de iluzii coapte,
Să se
Nu plâng odată cu ploaia ,
n-am strigăte în vestiar ,
doar grupuri dintr-o iubire
neîntoarsă pe degetul tău stâng ,
ce trec pe lângă curcubeu
și salută o singură culoare ,
îmi aliniez
AC