Anda Andrieș

Nu mai plânge Anghelina,
Nu mai bate sarabanda
Cum Rotaru nu-i Florina
Nici Andreea nu e Anda...

Vrând sã-i facã iar pe plac
Cum se-ntâmpl-adeseori
I s-a pus pata pe drac
Si i-o dete de trei ori...

Draga mea, în noaptea asta
Unge-te cu usturoi
Fiindcã ți-o fi grea nãpasta
De te-or crede vreun strigoi!

Dacã as putea lua de la Linea o cochilie, as alege-o pe singura de culoarea cerului, daca as vrea sa ghicesc in care te ascunzi as alege-o pe cea indigo. Cum in fiecare stã ascunsã o urare pe care ti-o fac, nu-ti rãmâne decât sã cauti în fiecare si vei afla... Iti dau si un indiciu: în cele rosii ti-am pus urarea \"sã fii iubit!\"!

Felicitãri , Maria!

Când vãd un om mergând pe stradã nu știu niciodatã dacã se îndreaptã spre fericire sau spre neșansã...când îți citesc sonetele nu știu dacã te îndrepți spre pace sau spre o nouã luptã. Poate așa se și explicã aceastã chemare pe care mi-o faci, mereu, atât mie cât și celorlalți.

(Strofa a doua versul trei, vezi un pic \"Pãgân\").

Când Genu oscileazã
Intre pãcat și rugã
Pe site se dueleazã
Ca sã n-o ia la fugã.

Mda, parcã am avut oarece premoniții! Ti-am scris un comentariu, la un alt text, cu un titlu \"furat\", azi îmi dau seama cã am furat de unde trebuie! O sã întelegi tu ce-am vrut sã spun!
Nici nu știi cât mã bucur cã am avut dreptate... ai condei domnule!

Anda de la \"tãcuta\"!

Sã poți scrie despre copilãrie cu aceastã dulce detașare, care nu este melancolie ci parfum al unei licori evaporate. Se simte o mânã experimentatã în ale scrisului... Bun venit! Indatoratã pentru buna dispoziție pe care mi-ai stârnit-o.
Mult succes!

Subscriu si eu la cele spuse
Si fac acum pãcat, mãi tatã,
Cã noi la capete suspuse
Votãm, de zor, mintea pãtratã.

De multã vreme mãrțișorul
Ne face-n ciudã ca un hoț
Pânã-mplinește anișorul
Sã îi tãiem puțin din moț.

Ma mir de astã fantezie
La un poet de avangardã:
Cântând când face poezie
Ca Paganini la o coardã!

Adrian,

Frumoase surprize ne mai pregatesti! Ma bucur sa fiu printre primii cititori si sa te felicit pentru aceasta inspirata idee. Daca te gandesti ca noi cei din provincie nu-i vedem pe scena decat arareori vei sti cu siguranta ca interviurile tale ii vor aduce mai aproape de noi!
Cu multumiri si felicitari,
Anda

Monica,
La mulți ani! Frumoși ca sufletul și poeziile tale!

Si tu și Ina, douã scorpiuțe tare dragi mie!

Cum sã fac sã îmi țin gura
(aș veni la prajiturã)
In curând s-aduc factura
De pe la vreo editurã!

Ina, \"La mulți anișori!\" frumoși, veseli și deosebiți ca tine. Am visat cã nu mai târziu de un an, voi avea cartea ta pe noptierã.;-)

Anda cu toatã dragostea,

\"Pe „agonia” dulce e ispita
Și mulți bărbați aici își află partea:
Poeți bunici își mângâie iubita,
Poeți imberbi se tutuiesc cu moartea.\"
(Ion Diviza)


Dacã stau sã mã gândesc
Despre asta scrii o carte,
Cã la fel de mult doresc
De ele sã n-aibã parte!

Un oltean și-un ardelean comit o faptã tare gravã și judele socoate cã-i musai sã-i condamne la ștreang ! Si ca la execuție sã fie prezentã cât mai multã lume și dintr-o parte și din alta, socoate ca pedeapsa sã aibã loc pe malul Oltului, înțelegi ?! ...Buuun ; Se adunã mulțime peste mulțime și pe un mal și pe altul – (execuția avea loc pe malul nost ;) – se leagã funia de creanga unui copac crescutã chiar deasupra apei, trag ei la sorți și primul care cade a fost olteanul, domnul cãlãu îl invitã sã-și zicã ultima dorințã, ãsta zice cã ar fuma o țigarã, domnul cãlãu i-o dã, dupã care îl poftește la funie. Numai cã atunci când l-au înãlțat, creanga, trosc, se rupe, olteanul cade în apã, înoatã pânã la malul opus, face un semn cu mâna, zice un « Adio, mã ardelene ! » și-și vede de ale lui...Vine rândul ardeleanului. Cãlãul îl întreabã care-i este ultima dorințã. « Apãi, domnule cãlãu, zice condamnatul, eu am o singurã dorințã, da’ una mate de tãt... » Cãlãul i se uitã nedumerit în ochi. Pe mine, zice ardeleanul, sã mã prindeți de o creangã țeapãnã, cã eu nu știu înota !...
Ce-am vrut sã zic în comentariul ãsta ?! Mã, tu nu ești moldoveancã ?! Cã cineva mai sus a zis cã ești ardeleancã și eu nu-l cred nici moartã (de rãs) !
Inișor, am râs de douã ori (știi tu) și dacã ții la viețișoara mea cât de cât, mai fã-mã sã râd cã îmi priește!

Cum sã-ți spun sã nu te-nfurii
Dragul meu, tu stii prea bine,
Generoasã-mi ofer nurii
De-aia post țin doar cu tine.

Andrian,
Dacã s-ar fi inventat net-ul fãrã cãderi neașteptate, comentariul meu ar fi ajuns la tine în timp util.
\"Fãptura ta de înger rãstignit\" o inclusesem în categorie, urma doar sã-mi rãspund dacã nu cumva își dorește sã se întoarcã (mãcar din când în când) în coasta din care s-a desprins. Poate, doar asa, n-ar mai fi într-o veșnicã antitezã cu apãrținãtorul!

Cu drag,

11 noiembrie 1950. S-a nascut Mircea Dinescu.

La multi ani!

Intotdeauna mã doare un colt de cer cand te citesc, poate e chiar bucatica aceea, de langa soare, spre care priveai. Daca nu te-as fi ghicit atat de trist, ti-as fi spus sa te bucuri. Unii, dintre noi, n-au avut niciodata o pasare la geam!
Cu drag,