Versuri scrise cu ruj pe oglinda, undeva intr-o baie publica

Te-aș iubi dar mi-am uitat cheile și m-am ingrășat de nu mă mai cuprinde umbra. Până și-n termometre mă ustură veninul; între noi ar fi un Styx de fond de ten. Diluat. M-am săturat să sărut aceleasi geamuri închise și nespălate pe deasupra. Niciodată nu vezi Walhallele mai clar ca printr-o sticlă de spirt medicinal. Bumbacul absoarbe toată durerea și rămâne Nirvana mea. Te-aș iubi dar n-am carnet. Și nici pian. Nici pisică. Doar un suflet in carouri să joci șah.