Din când în când îmi mai plimb buzele
pe-un haiku muced.
Din învolburările lui de plastic
nu se mai înfruptă nimeni.
Parcă-mi schimonoseam buzele a zâmbet
și din leșia lui călduță mai storceam
Nu știu de unde să încep...
Întodeauna
mi-a fost milă
de mugurii plesniți.
Am pe pervaz
o Walhallă înflorită
și nu știu
ce
să fac cu ea.
Deocamdată
mă limitez
la
a mă plimba
pe
Te-aș iubi
dar mi-am uitat cheile
și m-am ingrășat de nu mă mai cuprinde umbra.
Până și-n termometre mă ustură veninul;
între noi ar fi un Styx
de fond de ten.
Diluat.
M-am săturat
să
Nu-mi spune, tati,
că strâng in pumni ca gămălia,
ghemotoace de vată de zahăr...
Că Bau-Bau de sub pat
nu papă savarine
Și nici parfumul de violete
nu-i albastru.
Olguța crede că
râma
(pe
Din prea-plin de frângere
retina ondulează-n șoapte de stindard
plesnită pe alocuri a belșug.
Vreau un chirpici
din os de pasăre măiastră
zdrobit de dinți hulpavi.
Să nu mai zboare.
Din
Intr-un budoar cochet
lipesc etichete parfumate
si leg panglici colorate.
In manunchiuri mici imi adun comorile:
aici sunt buzele nesarutate,
dincolo aripile frante in zborul fara zbor,
prin
Îți mângâi sărutul...
Pe umbra paharului o urmă de ruj se lăfăie a sictir
\"Și ninge ca-ntr-un cimitir...\"
Lasă-l pe Bacovia...cum să ningă,
cu fluturi morți poate
și flegme de Dumnezei
În crucea îndoielii
stăm aplecați,
încălzind cu suflarea noastră,
înmuind talerele balanței.
Aceeași limbă de bronz
linge neobosită același timp
care ne țese tâmplele
și ne întoarce
Iubirea-mi cânta pe coarde atât de adânci
de-mi pare că-ți simt respirația
prelingându-se pe geamul aburit
ca un melc fără cochilie;
soarele asudă sărat
și-mi frige buzele.
Aș vrea să-mi înfig
E-așa de bine să strângi timpul în pumni
Ca nisipul roșu dintr-o clepsidră spartă.
Să cadă clopotele cu zuruit greu
Și ecou inabusit,
Să sune gongul a catifea,
Să onduleze mișcările
Și limbile
Mă nasc,
sperând ca intr-o zi voi renaste.
Trăiesc,
sperând că voi avea cândva o viață.
Scopul meu e să-mi găsesc un scop;
in viață
bineînteles.
Așadar voi muri,
sperând că n-am murit
cu
Prin jgheabul marilor sperante
se scurge galeș sirop dulce de cucuta.
Se ung cu grijă rănile
din floarea cuiului ce-a înflorit prea plin
și membrele chircite-n feșe moi de in
se-mpaca
și
Lumea era atat de mica de-mi incapea in palma
si, legata de un fir dureros smuls din linia vietii,
pendula cuminte in jurul degetului meu mic.
Apoi am adormit.
Si nu stiu ce s-a intamplat,
cum
Ma scald in dulcele nimic,
cu ape irizate
de culoarea sufletului meu pierdut
in umbra zborului vreunui pescarus
uitat.
Fara indarjire,
fara viata,
fara moarte.
Doar tu mi-ai mai
A