Lucruri vechi
Din când în când îmi mai plimb buzele pe-un haiku muced. Din învolburările lui de plastic nu se mai înfruptă nimeni. Parcă-mi schimonoseam buzele a zâmbet și din leșia lui călduță mai storceam
My personal siren
Nu știu de unde să încep... Întodeauna mi-a fost milă de mugurii plesniți. Am pe pervaz o Walhallă înflorită și nu știu ce să fac cu ea. Deocamdată mă limitez la a mă plimba pe
Versuri scrise cu ruj pe oglinda, undeva intr-o baie publica
Te-aș iubi dar mi-am uitat cheile și m-am ingrășat de nu mă mai cuprinde umbra. Până și-n termometre mă ustură veninul; între noi ar fi un Styx de fond de ten. Diluat. M-am săturat să
Mos-Craciun a murit...
Nu-mi spune, tati, că strâng in pumni ca gămălia, ghemotoace de vată de zahăr... Că Bau-Bau de sub pat nu papă savarine Și nici parfumul de violete nu-i albastru. Olguța crede că râma (pe
Bazar de amintiri si ne-amintiri
Intr-un budoar cochet lipesc etichete parfumate si leg panglici colorate. In manunchiuri mici imi adun comorile: aici sunt buzele nesarutate, dincolo aripile frante in zborul fara zbor, prin
Printr-un pahar fara vin si-o tigara fara filtru
Îți mângâi sărutul... Pe umbra paharului o urmă de ruj se lăfăie a sictir \"Și ninge ca-ntr-un cimitir...\" Lasă-l pe Bacovia...cum să ningă, cu fluturi morți poate și flegme de Dumnezei
Sete
Iubirea-mi cânta pe coarde atât de adânci de-mi pare că-ți simt respirația prelingându-se pe geamul aburit ca un melc fără cochilie; soarele asudă sărat și-mi frige buzele. Aș vrea să-mi înfig
Poezie optimista
Mă nasc, sperând ca intr-o zi voi renaste. Trăiesc, sperând că voi avea cândva o viață. Scopul meu e să-mi găsesc un scop; in viață bineînteles. Așadar voi muri, sperând că n-am murit cu
Echilibru
Prin jgheabul marilor sperante se scurge galeș sirop dulce de cucuta. Se ung cu grijă rănile din floarea cuiului ce-a înflorit prea plin și membrele chircite-n feșe moi de in se-mpaca și
Paianjenul
Lumea era atat de mica de-mi incapea in palma si, legata de un fir dureros smuls din linia vietii, pendula cuminte in jurul degetului meu mic. Apoi am adormit. Si nu stiu ce s-a intamplat, cum
Nu-mi luati nimicul
Ma scald in dulcele nimic, cu ape irizate de culoarea sufletului meu pierdut in umbra zborului vreunui pescarus uitat. Fara indarjire, fara viata, fara moarte. Doar tu mi-ai mai
