Poezie
De ce plângi, Iunona?
2 min lectură·
Mediu
fetițele cuminți nu plâng
supărarea te urâțește
ține batista asta brodată
tu ești o prințesă
poartă-te cum se cuvine
ai zece ani
știu, plângi
în fața calendarului
proaspăt pus în piuneze
dar ești tânără
în câțiva ani îți termini studiile
îți găsești un băiat
întemeiezi o familie
crești doi plozi
aștepți ca ei să te părăsească
ai grijă de visul oricărei prințese
și simți din nou
cum toate femeile din tine urlă înfundat
ca niște matrioșka în cămașă de forță
libertatea lor
e garanția liniștii tale
începi astfel să picuri o stea
în fiecare crater al orbitelor
tuturor predecesoarelor
îți tunzi o codiță
îți razi o sprânceană
ești o păpușa revoluționară
draga mea Iunona
în geantă ai manualul de supraviețuire
tocurile ți se mai frâng uneori pe asfalt
mai cad diverse bucăți din tine
pe care le reasamblezi
totului radios care ai devenit
de neoprit în mișcarea ta pe o axă divină
ești setată să adori
liniștea
dar și zumzetul orașelor
sexul
dar și dragostea
păcatul
dar și inocența dintr-o grădină japoneză
îți place să savurezi un filosof
într-o cafenea consumeristă
să mergi la biserică
într-o rochie strâmtă
să te pupe dumnezeu pe creștet
când ai un orgasm mai reușit
câtă iubire a creației
când tu schimbi mereu
toate notele
cântecului despre sacrificiu
001.204
0