Poezie

Viziune

2 min lectură·16 ianuarie 2019

Mediu

viziunea i-a apărut Mariei Angelica într-o noapte în care

chinuită de vechile coșmaruri, s-a ridicat din pat

și s-a îndreptat apoi spre bucătărie după un pahar cu apă

apucând să facă numai câțiva pași

a simțit dintr-o dată o așa ușurătate trupească

încât își tot apăsa cu pumnul pe piept

pentru a-și ține carnea lipită de suflet

speriată de această subită stare de imponderabilitate

voind să se sprijine pe concretețea lucrurilor din jur

continuă să meargă prin încăperile atât de cunoscute

deschide cu hotărâre ușa frigiderului

ea e aici și acum

deține un control permanent asupra a tot ceea ce o înconjoară

și îi aparține, deopotriva

și-a pierdut din setea aceea intensă cu care părăsise așternutul

legume, o sticlă cu vin, friptură

portocale, o pizza congelată și... groaza

groaza care te cuprinde atunci când vezi un bocet fără să-l auzi

între toate acestea, pe al doilea raft frigorific

într-o pungă înnodată la capăt cu un lanț de buruieni

este pusă la păstrat luna

o lună albă, rotundă, cu vinișoare albastre

în care pulsează esența înghețată a unei nopți tăcute

cu aceeași lâncezeală cu care alunecă sângele în venele unora

care trăiesc în case fără ferestre

plăcerea o caut, luarea în râs a coșmarului lumesc

a prostiei de a crede în ceva

paranormalul din privirea unei pisici suedeze

își spuse Maria Angelica

în timp ce pipăia cu mâinile tremurânde și amorțite

punga rece care sta să crape

001.241

Ancuta Morar. “Viziune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ancuta-morar/poezie/14135301/viziune

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.