Poezie

Rugăminte

1 min lectură·9 iunie 2018

Mediu

Eram doi bătrâni care-și vorbeau

despre pierderi și nemernicie,

despre nuci, castane, în țiplă păstrate, în

vreme.

Și mereu se căsca lângă noi un mare gol,

în care puteam să aruncăm orice,

de la linguri până la bărbi și bastoane,

necuviința și hainele negre,

și hainele grele.

Cu mâna ta, bătrâne,

strivește-mi dimineața și trenurile,

cu prea multe vagoane,

și orice zi în plus,

și kilometrii.

Mâine o să am două migrene.

Una blândă și una...

una vrei să o primești tu?

001.508

Ancuta Morar. “Rugăminte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ancuta-morar/poezie/14127001/rugaminte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.