Poezie

O dimineață în timp

1 min lectură·31 mai 2018

Mediu

Alunec în dimineața asta,

E pură,

E sigură,

E îmbrățișată de timp,

E plină de ușurătate,

E o bijuterie de la cavalerul nopții,

E revanșa după câteva ore fără pasiune.

Cei mai frumoși oameni

Îi văd astăzi laolaltă,

Așa cum mi se părea mereu înainte

Că sunt oamenii.

Cele mai intense doruri

Devin tatuaje pe buricele degetelor.

Aș vrea să le șterg frenetic,

Dar le contemplu și mi se pare

Că e indicat să devii delicat și protectiv

Cu ceva ce nu poți schimba.

Ce te face să devii un robot?

M-a întrebat.

Cum poți să rămâi doar o carcasă,

Fără suflet?

Cum aș putea trăi altfel această dimineață?

Îți răspund.

În circuitul cosmosului,

Un ochi al dimineții se deschide

Și îmi pare că-i un șarpe încolăcit

În jurul unui cărbune încins.

Uite, la orizont, veninul lui se împrăștie

Să ma facă să simt

Că din nou pot să simt,

Să îmi dea un antidot, probabil,

Pentru sângele meu însetat de nebunie.

001.309

Ancuta Morar. “O dimineață în timp .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ancuta-morar/poezie/14126578/o-dimineata-in-timp

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.