las lucrurile sa ma atinga...

Pentru o ...secunda ...stii cum se traieste clipa:))) Mi-a placut.

mi-au placut urmele de lemn tusite de vant...la cat mai multe imagini de genul asta...as schimba zadarniciile alea..intaia secunda nu lasa loc de atatea reflexii...in rest mi-a placut senzatia de raspuns la o lume (inca) fara sens

Mie imi plac zadarniciile. Nu-mi place chestia cu tusite de vant/ nascut din curcubeu, care e doar o imagine prea frumoasa, ca sa fie sincera, si in vedrsul curcubeului de-a dreptul jalnica. Asta numai pentru ca eu astept sinceritate in primul rand si nu jocuri de cuvinte. Bine, asta daca jocul de cuvinte nu este simtit fizic. Si aici nu-mi pare-a fi asa.
Mai bine ai incerca sa descoperi ce a insemnat lemnul pentru tine in acea secunda. Caci strofa metalului e excelenta. Si daca n-a insemnat asa de mult, elimina-l.
Si ochii care se scurg ma deranjeaza. Eu inteleg ce-ai vrut sa zici, dar parca aduce a limbaj de cartier. Poate ar fi mai bine curg, desi ai pierde ceva din semnificatie.
Din poezia asta raman cu o excelenta strofa a treia.
Quod erat demonstrandum.

ma bucur ca fiecare a gasit ceva care sa-i placa..multumesc tuturor de comentarii si celor care au citit doar.

in poezia mea se moare aici..
urmele de lemn pot fi ale unui cosciug, sau ale unei radacini lemnoase.
iar curcubeul nu aduce doar bucuria dupa ploaie, uneori aduce la suprafata moartea.
ochii se scurg, aici ochii reprezentand privirea care aluneca tot mai adanc spre centrul pamantului.
finalul este o contopire prin moarte cu intreg universul,intai secunda fiind credinta ca exista timp dupa moarte, o viata unde nu e nevoie de sange.

____
multumesc

\"si fier sau alamuri
imi suna pe vene
pe artere
pe degetele sudate
de vreme.\"

Imi place.