Anca-Iulia Beidac

am citit eu, si precizez ca nu am scos \'si\'-ul din penultimul vers din cauza ca era in plus, ci din cauza ca mi se parea cu nu mai e bun ritmul cu acel \'i-e ciuda\':

Soarta noastră fuse crudă
De când Boc fu desemnat,
Mic de stat e, ii este ciudă
Și atunci ne-a nivelat.

mi-a placut epigrama ta, dane!

p.s. micimea unei persoane nu mi se pare un defect fizic, este doar un defect caracterial atunci cand influenteaza pe acel posesor de statura mai mic, si-l lasa cu frustrari.

asa cum am zis si la celalalt text al tau, pe care cred ca l-ai retras, te citesc si imi pare ca nu esti tu.
aveai cu totul si cu totul alt gen de scris, si, desi nu sunt deloc un fan al trivialitatilor, daca tot vrei sa scrii ca te-ai scarpinat, cum ti-au mai zis si antecomentatorii, scrie dom\'ne ca la coaie te scarpini nu la oua, ca nu esti la gradinita si nici in clasa a doua, sa iti fie teama de cuvintele astea, ca te bate tovarasa, ma rog, acuma doamna educatoare/invatatoare, ca le-ai zis.
altfel, si textul asta, asa ironic cum zici tu ca ar trebui sa para, nu imi face decat impresia unei tentative de poezie, deloc reusita.
imagini slabe, total nerealiste (hai sa fim seriosi, cine naiba se scarpina chiar 20 de minute??? sau acea iesire a neuronilor din tine/ea sau amandoi, care nicidecum nu o pot vizualiza ca o chestie reala si credibila).
cred ca singurul lucru bun din textul asta e versul final cu raiul care isi inchidea portile, da\', vorba aia, cu o floricica mica nicidecum nu poti...
poate ar fi asta un punct de pornire pentru un al text!

florine, tre\' sa recunosc c-am citit de vreo 2 ori pan-am reusit sa-i dau de cap poeziei tale. da\' si cand am reusit, tare mi-a mai placut! :)
desi nu-s deloc un fan infocat al versificatiei cu rima, ce ti-a iesit mataluta acilea e de mare clasa, daca pot spune asa!
ultima parte/strofa mi-a placut cel mai mult, si litera aia care sta pe coate (eu parc-as fi vazut-o mai degraba in genunchi, da\' in fine) ca sa poata sa se transforme in cuvant, prin voia si cu binecuantarea Domnului, mi s-a parut o imagine exceptionala!
mai viu! :)
p.s. jocul ala \'de glesne\' chiar asa trebuia sa fie sau e un typos acolo cu s-ul respectiv?

dureros acest poem al tau, irina!
m-am aflat in pagina ta, am citit titlul poeziei asteia si m-am asteptat la cu totul altceva.
citind textul, am simtit cum mi se face brusc frig, ca am palmele intepenite, asa cum scrii tu acolo, si as fi vrut sa pot proteja laleaua alba si frageda.
minunata poezie, irina! ai scris ce ai simtit, despre tine si durerea ta, intr-un fel in care nu am mai vazut/citit demult.

foarte misto textul asta, eury!
spus asa, dintr-o respiratie, imi si imaginam cum ai tras adanc aer in pieptul ala gol dupa ce ai reusit sa spui ultimul cuvant.
mi-a placut ca n-are punct si virgula si ca finalul cu moartea-sigurul contribuabil perfect care plateste abonament pe viata se echilibreaza ideal cu inceputul cu tine, inalta, cu ochii cafenii dar musai de de nuanta aleia arabica... incepi sa semeni nu din ce in ce mai mult cu tine, nici macar cu un vampir, ci, poate cu o tarantula, ca de aia citeam eu mai demult ca-si mananca masculii dupa imperechere.
poezia asta mi-a adus aminte de o carte \'19,99\' se cheama, care e la fel de \'vomitata\' si de adevarata ca si tot ce-ai spus/scris tu aci.
p.s. eu i-as vedea consumati si cu o bloody mary, daca tot ai subtitlul \'true blood\', nu doar cu whisky si gheata! :D
mai trec.

supliciul nu se va topi niciodata!
o poezie extrem de frumoasa, si foarte potrivita cu orasul meu inzapezit de vreo 3 zile.
ma bucur sa te citesc de fiecare data, ela, si textul asta m-a dus cu gandul, nu stiu inca exact de ce, la craiasa zapezilor si la lacrimile gerdei care au topit sloiul de gheata din inima lui kay.
deci, se pot sparge si ghetarii din suflete, chiar daca durerea din ele este cat zece vieti...
citit, placut foarte!
mai trec :)

emil, pentru ca mi-ai facut ziua mai frumoasa cu poezia ta!
ai vreo suta de buline rosii de la mine pentru textul asta :), si, in plus, imi vine sa-ti zic ca in bancul ala, da\' mi-e teama ca te superi (sau poate ca nu), cresti, mama, cresti! :D
ce vreau sa zic, de fapt, este ca mi se pare ca ai texte din ce in ce mai bine, concetrezi, aduni, si rezultatele si din ce in ce mai misto.
retin imaginile cu ferestrele care nu-ti mai arata luna, capul lasat pe inima, mirosul de lapte fiert si, mai ales, finalul (intotdeauna ai finaluri de mare clasa, pe bune!) cu caratul zilelor precum femeia in chinurile facerii cu sania prin padure.
foarte reusit!

ma uit pe geam cum fulguie de azi dimineata nonstop si ma gandesc ca nu se putea o poezie mai faina si mai potrivita decat asta, george, pentru albeata care a acoperit gradina, mizeria orasului, a oamenilor, chiar si pe unii dintre ei...
nu ma pricep la haiku, stiu doar ca sunt niste reguli ca pentru o poezie cu forma fixa, dar stiu ca acest haiku al tau mi-a inlcazit sufletul si mainile putin.
cu tot cu fluturele alb si cu labradorul tau negru, pe care il astept sa posteze si el pe agonia... :)
mai trec!

spun cum am vazut eu poezia asta, care mi-ar place sa aiba titlu \'intre\' sau, chiar, \'between\'! :)

\'mă uit la podea. de la unu șapteșcinci.
mă ridic pe vârfuri.
de la unu optzeci nu-ți mai văd agrafa
singurătatea e tot mai mică și dau
din cap
ba nu/ ba da/ spun nu da da nu

dacă spun da parchetul se
apropie se
depărtează se
-
distanța e funia cu care mă leg de
pământ

când spun nu
abia te mai văd prin așternut.
chiar între pernă și – mă dau jos
mă ridic privesc fix în gol
e o gaură săpată acolo. în vis.
și o nucă-n perete. nu.
spun nu
strâmbi din nas cauți prin plapumă
așa
cu o viteză oarecare


timpul e ghem. între papuc și dres.
chiar sub veioză

viața nu e deloc o
formulă complexă
se rezumă la viteza cu
care
îți micșorezi distanța de la o femeie la
alta// timpul ei de reacție de
după ce-i spui just a fuck, baby
ieși dracului din așternuturile mele
și gata

cad apoi în genunchi/ ridic privirea
mă rup de podea/ caut fereastra/
și nu// nu găsesc nicio sfoară să mă leg de nori/ râd/
sunt una cu parchetul/
nu mă absoarbe/ nici nu mă scuipă/
nu-mi pasă

de la unu douăzeci sau unu șapteșcinci
viața e aceeași. mereu.
totul ține de viteza cu care alergi
de la o femeie la

ca să ajungi\'

imi place, desigur, c-altfel nu as fi \'umblat\' la ea! :)

ciripiti acum! le-am auzit, djamal! :) erau un stol intre, ultrazgomotoase, ca orice vrabie, evident, si acopereau tot... cred ca asta era si ideea, nu?
mi-a placut sa descifrez cifrul tau, si m-am bucurat sa gasesc un text, la fel de sensibil ca de fiecare data cand te citesc!
ai un typos in ultimul vers, cred.. (adica e lipsa o cratima). si primele 2 versuri le vad asa:
\'geamătule
geamătule ce vii\'

mi s-a ridicat parul in cap cand am citit ultimul vers! chiar l-am \'auzit\'!
cred ca vrei sa slavezi orice, fiindca nu reusesti sa te salvezi pe tine, in primul rand, si cauti compensatii...
orbecai printre pietrele ude si sangerezi... aluneci...te-ncurci... si cazi...
un text dureros, dar foarte, foarte misto!

si sertarase, cutiute si alte chestii de depozitare...
foarte bun text, teea!
nu l-as fi pus la personale nici pe asta, ci la poezie, ca e chiar poezie, dupa mine...
eram curioasa, totusi, ce se intampla cu sertarele alea si continutul lor dupa ce sunt inchise definitiv?! nu exista nicio posibilitate de reclasificare? :)
si, mai ales, cat de stramt e fisierul ala cu viciile si ala cu sufletul?!
super text! :)

la personale, ca e poezie de-adevaratelea ce-am gasit aci!
nu e nimic melodramatic, nimic zgomotos, in sensul de ostentativ, si, nicidecum, sentimente comice. poate ca antecomentatoarea o fi apreciat asa, dar, pana la urma, doar o parere nu ar trebui sa conteze atat de mult, indiferent din partea cui vine...

\'ia ce vrei din mine
ia cât vrei din subconștientul meu
dar nu mai călca în visurile mele
niciodată
pleacă!!!
încui usile
ferestrele
ți-am dat înapoi tot
ți-am spus tot
acum pleacă!!!\' - asta m-a cutremurat, pe bune!

in plus, tonul si mesajul intregului discurs sunt atat de sincere si de puternice incat te trezesti fara sa vrei imersat pe de-a-ntregul in poezia asta.

mi-a placut maximal! :)

asa am citit eu:

\'când nu îmi fumezi țigările
scrii într-o agendă veche
cu genunchii aduși la bărbie
albă și rece
ești cea mai frumoasă femeie din lume

doar eu te pot vedea

cum atârni într-un laț imaginar
te legeni de ușa mea
fără să știi
fără să știi
chiar dacă ai fi putut
ști

între dragoste și libertate e mereu
o funie
care
îți taie respirația\'

si atunci ai putea sa schimbi si subtitlul din fata in streang in fata din latz.
na, cam asa vazui eu textul tau, alex! si mi-a placut!

hai ca e bine asa! pot sa merg si eu linistita la nani acuma! :-)
poti \'fura\' linistit si altadata, alex!
p.s. ingerii erau din cauza ca zburau... ;) ca ingerii nu-s musai din aia buni, stii? :)

poate ca din cauza ca si tu \'vorbesti\' asa frumos ca \'gura de aur\' ai ales numele asta...
(precizarea chiar mi se parea supernecesara, daca ar fi fost una de lux, nu era asa interesant...)
si orasul strans ca un zgarci lasat in ger...
cu scuzele de rigoare, e din cauza de viteza si putin somn... :)

mi-a adus aminte de cineva, care mi-a zis mai demult ca plecase din orasul natal, fiindca ii devenise stramt... si, inainte de asta, stiu sigur ca mai citisem asta intr-o carte... doar ca nu imi aduc aminte exact unde... o sa ma stradui sa-mi reimprospatez memoria si, poate, revin.
anyway, textul imi place chiar mai tare decat numele tau de scena, pericle! :) poate din cauza ca si tu \'vorbesti\' asa frumos cu \'gura de aur\' ai ales numele asta...
hmmm,imi plac insertiile din copilarie cu invatatoarea devenita prostituata de duzina (precizarea chiar mi se parea supernecesara, daca a fi fost una de lux, nu era asa interesant...), masuratul coapselor, si orasul srans ca un ger (poate de aia ti-or iesit picioarele din el, nu? ;) )
dragostea care deschide geamul imi pare o imagine deosebit de reusita, si ultimul vers inchide un poem rotund, la care nu-i gasesc niciun defect, oricat de mofturoasa sunt... ca de obicei...
aici a fost vorba de goliciune - nici nu se putea o incheiere mai faina!
mai trec :)

am revenit, ca nu ma lasa sa dorm titlul asta nasol de la poezia ta, alex! :D
ce zici de \'angel\'s ray\'?!

mi-a placut mai tare, inca de cand am citit-o pe site la concurs.
chiar am observat la un moment dat ca un comentator ti-a \'ghicit\' stilul, vali, si asta mi s-a parut superfain, ca inseamna ca deja ai bine conturata o \'amprenta\' la textele tale...
ma batea gandul sa particip si eu, data fiind tema concursului, care mi s-a parut superincitanta si foarte potrivita pentru mine (well, gemini\'s talknig now... :D), doar ca am aflat prea tarziu de el.
oricum, vali, ambele epigrame mi se par foarte reusite!

mi-a placut ce-am gasit aici, la dna pachet no. 14... sau visele is no. 14?
chestia cu cerul stins, dupa stinsul gazelor si luminii, chiar mi s-a parut de nota 10 cu steluta... :) la fel si pielea scoasa din joc, si finalul cu evocarea mamei... da, o cheie nu pleaca...
foarte frumos, anni!