Mă înec în fericire.
Tu, Meduză, m-ai privit în ochi
Și mi-ai uscat corpul imperfect
Și el s-a fisurat
Și eu am putut ieși prin crăpături;
Ca un fluture ce-și lasa gogoașa
Când a sosit vremea
Stelele-au căzut azi-noapte
Pe Pămant
Tremurând.
Azi, pășind ușor pe ele,
Scot un geamăt de durere-
Crapă cerul!
Însuși timpul a-nghețat.
(Crunt e gerul!)
În grădina-cimitir:
Bulbii
Dor de ducă
Te apucă
Fătul meu,
Aoleu!
Pe acorduri de chitara
Mi te-ai coborât din leagan
În a munților tiară...
Dute-n pace
Cui te-a place
Viața mea,
Ce belea!
Dar să ai grijă ce
Azi, cu ochii-ncețoșati
Mă trezesc privind prin geam
Cum pe arbori infașați
Cad fulgi mari de parmezan.
Și cum stau eu și contemplu
Peisaj eminescian
Imi patrunde grav și amplu
De pe nuș\'
AB