Anca Bertesteanu

Te iau cand crezi ca esti si tu mai bun
Te iau c-asa ar trebui, iti spun
Te iau cand vrei s-ajungi si tu acas\'
Te iau cand numai tu ti-ai mai ramas

Dar hai sa ne avem ca frati-
Toti suntem putin luati...

Te iau cand esti si tu putin pe strazi
Te iau cand locu-ncerci sa ti-l pastrezi
Te iau cand pe pamant calci in sfarsit
Te iau cand spre iesire mergi grabit

Dar hai sa ne avem ca frati-
Toti suntem putin luati...

Te iau chiar de la ceai cand te trezesti
Te iau cand tanar si capabil esti
Te iau cand banii, banii nu stii ce-s
Te iau si-apoi iti spun zambind: succes!

......................................
(Pasarea Colibri- Toti Suntem Putin Luati...)

adorabila strofa:

\"bat perna-n cuie
leg cu sfori cearșaful
dulapului în care dorm
i-am pus zăvor
asmut cățeaua să dezlege somnul
țesut de vreo țigancă în covor\"

impresia pe care mi-au dat-o aceste versuri este de (nu te speria daca nu coincide cu ce ai vrut tu sa transmiti, am ajuns de mult la concluzia am o gandire un pic \'deviata\') usi care se inchid sistematic, cam ca in \"dexter\'s laboratory\"- dc esti amator de desene animate- pt a te izola de exteriorul de la care te astepti \"sa-ti strice planrile\" (ca intr-un seif cu mai multe masuri de siguranta)

p.s. life is a bitch.. unul se chinuie si altii se delecteaza cu produsul chinurilor sale

imi place metafora

imi place poezia ta, tinand cont ca sunt bantuita de numitele fenomene deja-vu ..
la inceput vroiam sa-ti spun ca nu imi place versul \"și ești distrus de mintea ta\"- dar pana la urma i-am gasit o logica.. -e mai bine sa ignoram ceea ce ne deranjeaza (aici repetarea, orbitarea in jurul aceluiasi centru), pt ca daca insistam sa ne dam cu capul de un perete pana il daramam... well.. nu numai ca nu rezolvam nimic, dar ne mai si sar rotitele

Maria: ma bucur ca fraternizezi;
pacat ca in general viata e atat de luata in serios, incat propriile plasmuiri ne indeparteaza, chiar ne izoleaza de anumite senzatii..
antropologii spun ca eva s-a nascut (si a copilarit, de ce nu vorbeste nimeni de copilaria ei?) in africa pentru ca acolo primatele aveau tot ce le trebuia pentru satisfacerea necesitatilor fizice, plus maretia oceanului (dintr-o fericita intamplare)- care le-a devenit sursa primele intrebari filosofice.

adriana: energia pe care ne-o transmite marea e cadentata; am incercat s-o transmit tot asa;

multumiri pt popasul d-voastra in mare

apreciez sugestia ta; dupa cum observi, am si aplicat-o; oricum aveam sentimentul ca mai trebuie sa modific ceva (pentru ca ma implic in ceea ce-mi place cu adevarat);
tineam doar sa te anunt ca mi-am calcat peste impulsul de a pastra cu sfintenie tot ce tine de mine.. (ma intreb daca voi putea iubi vreodata arta mai mult decat ma iubesc pe mine - atunci chiar ar iesi ceva memorabil)

buna poezia, cu titlu bine ales, chiar m-a facut sa ma gandesc la propriile momente de liniste -in care vorbesc numai cu mine, in care sunt impacata cu universul;
-uneori simt (simt, nu aud) linistea cu acorduri de Apocalyptica- The Unforgiven

tocmai cand credeam ca cei care vad infinitul intr-un atom sunt pe cale de disparitie...

n-am citit inca si \'malefic interior\', dar pot sa dau verdictul...esti mai bun decat mine
...deocamdata

ierarhie a poeziilor tale in viziunea mea:
1.scenariu
2.gradina japoneza
3.din degetele ei
4.sfarsitul gerului
5.malefic interior