Ananie Gagniuc

Ai scris o cronică puțin ironică, de-aceea „trebuiești” ciupit, un pic:
Ai început bine, cu bere la Ciric, ai stat la taifas cu Haivas,
apoi ai continuat cu Tomești (unde, să te tot „tămâiești”)
iar între...ne-ai prezentat momentul cu prezentarea „prezentării”
la care a fost prezent și Costel Pătrășcan.
A clar, lichidele și-au făcut efectul...
Te-ai lăudat că la Cluj o să ți se facă ȚIE bust,
iar la dezvelire va veni Preaînaltul cu trafaletul. Ca atare:
Lui Petru-Ioan Gârda (PIG)
Cu trafaletul vrei să vină
Sfinția sa, că-n scris ești as
Eu cred că nici cu o prăjină
Nu ți-ar ajunge, PIG, la nas!
Mă bucur c-ai văzut cai. Dar ce-ai căutat în grajd? Doar mirosul?
Fotografiile sunt reușite (cele pe care nu le-ai făcut tu).
Ar mai fi problema cu denumirea: „Bolta rece” sau „Borta rece”.
Aici nu comentez, nu vreau să te afund prea mult...
Oricum, în timp, ambele fi-vor reci. Deci:
N-am dreptul să acord stele, dar voi veni la Cluj și-ai să vezi...stele verzi!
Te-a șarjat, amical, al umorului amiral,
Ananie GAGNIUC.

Fiind parte componentă, exponentă și (cantitativ) apreciabilă, în acest periplu moldav, am parcurs și traseul și această cronică veselă cu multă plăcere, bucurie și nostalgie. Pentru mine e cea mai reușită relatare-povestire a lui Dan Norea, ca jurnal de călătorie a unor umoriști!
Mai trebuiau menționate câteva momente hazoase: anume că, urcând spre Rarău, eu - copilot, i-am zis lui Țucă Ionuț că a vrut să îndrepte o curbă; că la Lidana, după ce Udrea s-a plăns că 13 minute s-a vorbit la tv de moartea motanului Oanei Zăvoranu, eu am cerut, final, un moment de reculegere. Râsul a fost total, mai ales că Udrea a completat: „Și pentru motanul domnului amiral!”; iar la premierea de la primăria Vama, a mai fost un moment vesel: când Sorin Cotlarciuc a rostit „Și acum, pentru cel mai mare poet...”, din sală Petru-Ioan Gârda a strigat, cu modestie - „Nu trebuia!...”
Cât despre femei frumoase și valoroase în TOP 10, pentru București rămâne - indiscutabil - doamna Elis Râpeanu! Norică, nu știu de am dreptul să dau vreo stea, dar îți trimit un asteroid în parcare! Ești mare!

Excelente, Excelență!
M-au impresionat! Ești bun, Dane. Mă onorează prietenia ta.
Până aici, partea pozitivă...

Acum, de vrei să te apropii de cer, eu te pot ajuta,
conform glumei morbide: El și ea, pe marginea prăpastiei.
Ei îi era cald...El, îi făcu vânt! :)

Dat fiind că mergem la Gura Humorului, de dragul umorului,
ar fi bine să citești (reciți) creația ta MÃNÃSTIRILE BUCOVINEI
E de TOP!
De mergem cu mașina ta, nu-ți spun "DRUM BUN!" (că nu-i bun)
ci ATENȚIE LA DRUM! În rest, să auzim de bine!
(deși...ne-am obișnuit cu răul)

Super! Am fost cam mult băgat în seamă, dar e o ocazie.ro să mai fiu băgat și de următorii comentatori, de pe acum foștii mei prieteni. (nu știu posta aici un michiduță d-ăla care râde). A fost un periplu pe cinste. Eu m-am cinstit cel mai mult! Peste 100 de ani se va scrie "Pe aici au trecut Mihai Frunză, Dan Norea, Petru Brumă, Ionuț-Daniel Țucă și un amiral al umorului...ne scapă numele.

Mă alătur celor scânteietori comentatori, spre a face un laudatium, pe merit acestui călător cu umor, al C.U.C.-ului inițiator, organizator și conducător, Dan Norea, care s-a prins că nu i-am citit cartea și m-a vizitat, să mi-o lectureze personal. A fost un regal! Cin`șpe beri, două sticle de vodcă și varză călită. Berea a procutar-o procurorul Ionuț Țucă, varza am dat-o eu, murăturile le-a adus Ion Ruse. Până de Crăciun, îmi revin...
Felicitări, Norică!

Chenarul acesta mă delimitează a scrie ce cred de text. Eu voiam să scriu de acest indigest Petru Gârda, zis Nelu, un nesuferit creator de umor care - până mai ieri - lua doar mari premii și locul întâi, iar acum, doar mențiuni. Am pretenții la el, pentru că e bun de bun! Prietene, să nu se mai întâmple! Că te urci în copaci, că dansezi în draci, că doar poze cu cucoane faci, mai treacă meargă, dar la premii... ține stacheta ridicată! La tine e tot ce se mai poate ține sus...

Mă bucur să citesc astă cronică, la puțin timp ănaainte de următorul festival clujean, să revăd în fotografii epigramiștii vii, mai puțin pe cei cheflii (eu n-am participat!), să citesc epigrame bunuțe și să mă bucur că n-am participat. Cum urcam eu la acel ansamblu SF? Și cu apă în pahar! Apă? Cum ridicam eu premiu, că n-am voie să ridic? Nemaizicând că trebuia să dau mâna cu Udrea, Garda, Moisa, Diviza, Rotaru și alți nesuferiți! Plus drumul cu Norea, pe ritmuri de simfonii și alte filozofii... De citește cineva aceste consideații și vrea să mă bage-n constelații, cu înc-o stea, n-are decât. Norică, decât stea, n-ai vrea o cafea?

Așa a pățit și soacra mea, Vali:
Vis de fată bătrână
Pe cunoscutele alei
Se plimbă de vreo zece ani,
Visând la Făt-Frumos din tei...
Păcat că-n parc sunt doar castani

Deferența e la final: în parc erau platani!

Se simte profesionalismul, cu atâtea reveniri și erate, scăpări și reluări, ceea ce mă duce (știu, sunt demult dus!) cu gândul la anume pripeli, unele inerente, altele inexistente...Adaptând versul lui Labiș "Si-i dam a-nsufletirii noastre vama", îi dau din suflet lui Laurențiu Ghiță o steluță pentru ce-a scris, legat de Vamă. Dar pentru că nu știu, nu pot și n-am dreptul la steluțe, îi voi da câteva...sticluțe! Evident, pentru curajul de-a mă duce cu mașina pe ruta Vama - București. Și-mi cer scuze Dusterului său, care, când am coborât din el, a făcut "Ioi! Off!" și-a răsuflat ușurat...

Mă simt atacat!
Nu, nu de faptul că am tot fost șarjat în cronica amicului Laurențiu Ghiță (asta chiar mi-a făcut plăcere, poate ajung un brand), ci pentru că nu-l știam pe Laurone așa bun și...în proză. Mă credeam ăl mai tare în proza scurtă umoristică. Ba, mai e și tânăr, vine din urmă puternic, mâine poimâine mă depășește! Mi-a plăcut cronica, până la invidie! Poate nici nu mai contează că haina uitată de mine n-a fost la „Floare de colț”, ci la „Elegance” sau că așa de mult m-a costat ia, încât am și dormit cu ea, sforăind popular pe Norea, care mi-a ținut – într-adevăr –isonul, în ritm de „Haida-ha și iu, iu, iu!” Iar la Bicaz, prin chei și defileu n-am avut nici un debușeu, ca să întinez minunata natură muntoasă...
Cât despre eventuala accidentare a lui Gagniuc, la anul, puteți strânge de pe acum banii, că pot păți ca-n gluma cu ardeleanul: „Nu mai port căciula pe urechi, de când am avut accidentul” „Ce accident?” „Mi-a oferit Ioan-Petru Gârda un gât de pălincă și n-am auzit!” Atât despre Bunduri.
În rest...s-auzim de bine! Deși ne-am obișnuit cu răul...

DACÃ-I BAL, BAL SÃ FIE!
(Lui Dan Norică, premiant în umor, la Humor)

Bine aduse din condei
(Cel puțin de premiul III)
Și mențiune-n poezie
Hai la bal!(ia-ți și o ie!)
Gagu a lu' Ananie

A cincea-i cea mai bună epigramă
O s-o citesc la Vama, dar mi-e teamă
C-o să-ți dea cupe, premii de-a valma, buluc
Iar eu, beteag de spate, n-am cum să le-aduc!

Dane, e-o-ncercare, de vrei s-o bagi în seamă
Corecteaz-o, să pară a fi epigramă!...

M-a bucurat fotografia atâtor agoniști, în număr de doi!
Sacoșele cu premii, ținute de băr-boșii Norea și Bunduri
denotă, prin greutatea lor, că sunt epigramiști de forță...
Nu-mi permit să șarjez poza de la Piatra Verde, adică
atâția bolovani în fața unei pietre, dar constat că doamnele
s-au mai împuținat (chiar și la trup) Doar Elis și Florina.
Felicit pe Norea, atât pentru cronica făcută, cât și pentru
promptitudine.
În alte dăți nu întârzia mai mult de două-trei săptămâni!
:)

După ce Ioan Petru Gârda a coabitat literar cu Laurențiu Ghiță și subsemnatul ("Umor 3 G"), iată că a trecut granița în străinătate (între noi fie vorba, o străinătate tot...românească) și s-a duelat cu un spumos mustăcios, deloc răutăcios - Ion Diviza. Doi epigramiști de categorie supergrea (de-o exista în sport așa ceva). Faptul că s-au "înșurubat" în tema sexuală, stăruința, le dovedește - într-un fel - neputința (șarjă amicală).
Exemplele date în recenzia făcută de simpaticul nostru "cuc" Dan Norea sunt elocvente. Nu m-a convins definitiv, așa că aștept să-mi cumpere cartea de la autori sau aceștia să-mi facă o donație, de la fiecare să am parte de câte-o carte, contra acestor laude, evident, modice.

Dragă Laurențiu Ghiță,
Te-aștept diseară la portiță!

Norică, fiind încă novice pe Agonia, nici nu știu cum se dau stele și nici nu cred că am dreptul. Cu atâtea stele, ai putea ajunge "general al umorului românesc", ceea ce ar depăși - cu puțin - statutul meu de "amiral al umorului românesc". Or', și pe astă cale, șef...ajunge să ne fii președinte la C.U.C.
Atât despre cronică. :) Felicitări epigramiștilor clujeni!
P.S. Ca de fiecare dată, după un asemenea festival, regret că n-am participat.

Sunt bune și ca evenimente din calendar, de care mai uităm.
Drept șarjă, un haiku-senryu la temă, evident, nereușit:

La CUC ședință
În a treia sâmbătă
Dan, președinte.

Demult bănuiam între Todo și Vali oarece...
Acum sunt aproape convins. Și învins. Că, de...
nu râvni la bunul altuia. Noul guvern știe de ce...
Ioane, vezi bine, am vrut să mă bag și eu în seamă...
Fără vreo epigramă.
Între Vali Slavu și Ioan Toderașcu e o frumoasă prietenie,
la care s-ar alipi și Noni Gagu Ananie...
Pentru amândoi, felicitări!

Fiind invitat la festivalul "Umor la mila...80", la Galați (unde ai tot fost) pot să-ți citesc aceste două creații? Poate se dau și premii ad-hoc și pe loc.
Oricum, epigrame reușite și-mi pare rău că nu participi (cu tot cu mașină!)
De la Galați, ce să-ți aduc? În afară de C-ța Apostol, ea e pentru Gagniuc!

Două cărți, doi autori (cuci) și două ore de bună dispoziție, joi - 8 octombrie.
După "Facerea lumii" va fi...judecata de apoi pentru Dan Norea, cel datorită căruia Clubul Umoriștilor Constănțeni face în decembrie cei șapte ani de-acasă. (casa fiind a armatei, respectiv Cercul Militar) Vocația de scriitor a lui Norică o depășește pe cea de inginer. Logică de fier, gândire ordonată, talent literar indiscutabil. Totuși, va fi discutat, la lansare...
Cât despre "Ariciul de mare" al amicului Ion Ruse, greu a ieșit din spuma valurilor (editorii-tipografiei) dar autorul...merită! Și eu și Norea am tot insistat să scoată acest volum. Așteptăm, însetați, lansarea de joi. Apoi...