Ana Suter

Hm...mi-a placut delicatetea ta. Spui multe in versurile astea, asa cum se intampla de obicei cu lucrurile simple.
Las aici un semn de carte:
\"din inimile pline
de-un dor ce ne adună
privind aceeași luna\"
Cu drag,

Atat de simplu totul si atat de alb si vaporos. Abia cand te vei fi invins pe tine insuti, abia atunci vei vrea sa depasesti cu maretie si obstacolul de langa tine. Singuratate la feminin, fum gri si inaltimi terminate insa tot in sigiliul desavarsirii personale.
Las ca semn de carte ultimile doua versuri ce mie imi sugereaza nesiguranta:
\"să nu se prăbușească
peste noi\"

Pluteste in jurul poemului tau un strat subtire de auriu. Simt patina timpului si aflu niste simboluri vechi de cand Lumea. Vad o serie de dumnezei ce dau maini cu chipurile plecate.

\"aleg întâi argintul și-l sorb
fiece clipă în mine e pură\"

Intalnit spiritul. Puternicul si rabdatorul spirit. Din ce in ce mai usor si spre usor. Bucura-te de puterea ta.

\"aleg și aurul din pietrele firii\"

Ma inalt la tine aici.
Ana.

O culoare. nu una oarecare. hm...un ocru aprins de galben. cald, normal. pasarea imi zboara. o vad. doar e alba. parca simt si pe obraz o urma calda. parca atat. restul rece. nu degeaba cer ocru si galben. nu degeaba.

\"Insa ma deschid incetul cu incetul.
Si poate ca voi continua cu o alta parte a \"Nisipurilor neîncastelabile\", într-o zi.\"
Pacat ca a trebuit sa pierdem ceva atat de scump aseara pentru ca tu sa simt iar \"nisipuri neincastelabile\".
Te sarut, luminoasa fata.

Motto:
\"genule, da-ti cu parerea!
te rog, nu fi rezervat!
oare-Atropa Belladona
e fetiță sau băiat ?...\"

Nu e elegant, Sorine
Ce faci tu si Agonia
Caci Antropa Belladona
Nu-ti plateste aci chiria

Uite peste ce trecusem! Sunt aici si eu. Aici...aici!
(un mic off-line: adica pe langa Dunare vei zbura, frumoasa fata?? chiar??)

Oho...sa ne mai porti in palme stelele a 15 ani inmultiti cu cat vrei tu. :)

Ei...Doamne, ce zici de el?
Merita?
Eu zic ca da, chiar daca bate mingea pe maidan si isi pierdea vremea pe messanger ;P.
Placut.

un inceput si un sfarsit inghetate in mijloc...fara picioare si cap, fara pamant. frumos.
\"atât de obișnuiți încât înainte de a începe luam o pauză\"
\"și culorile celor care nu le-au văzut niciodată\"
continua existenta prin neexistenta si afirmare prin negare intr-un univers parca vid, lipsit de gravitatie.

Cata...nu-ti spun decat ca e inevitabil si-ti multumesc pentru semne.
Despot, e prima data la mine pe pagina, asa-i? Nu voi schimba nimic pentru ca sunt de parere ca daca nu a iesit bine de la inceput trebuie pastrat asa.
Multumesc de trecere.

Nu pot decat sa zambesc la vorbele de mai sus si sa incerc sa-ti transmit si eu, umila-mi parere (de bine) pentru \"I\'m perfect\".
\"Suntem perfecti pana la imperfectiune\"...
Insa uneori, uite asa iti vine, sa-ti ranesti orgoliul, sa te umilesti, sa stralucesti in nebunia ta...
Sa stralucesti in nebunia ta inseamna, de fapt, sa-ti sarbatoresti triumful, sa ispitesti tot ceea ce ti-e mai drag si sa scoti tot ceea ce e mai bun din tine...deodata.
Sa iubesti tot ceea ce dispretuiesti, iata adevarata proba.
Scrierea ta imi provoaca aceleasi stari ca poemele lui G.Naum; sau mai mult, ca vestita sa \"Zenobia\". La fel: starea de neinteles si inteles profund...cu mici nuante de elemente mult mai moderne.Un colaj de elemente foarte bine legat.
Ceea ce e cel mai important e sa-ti cunosti dreptul la valoare si faptul ca trairile pur artistice (chiar si cele existentiale)te fac sa ajungi, in cele din urma un animal de prada si provoaca, tot in cele din urma, dependenta.
Ma retrag cum am venit.
Ana.

Meffis, decat atat: \"Vai, unde-n lumea asta se infaptuiesc mai multe nerozii decat la cei milosi? Si ce starneste in lume mai mult amar, ca ca neroziile celor milosi.\" (NIETZSCHE). N-am zis nimic de \"durii\" lui NIETZSCHE, numai ca noi nu traim printre ei si nici nu suntem ei.
Astept eseul,
Ana

Macar stiu c-a fost de bine
Pentu mine, pentru tine
Chiar de popa se abtine,
Dreptul de autor, cand vine??
:)

In primul rand trebuie sa recunosc faptul ca mi-e greu sa iti raspund, Luciane...insa ma supun chinului si fricii de a vorbi nejustificat si dat lectii de \"inteles\"...
Pericolul cel mare pentru mine in lupta cu ispitele e acela de a-mi fi mila, candva, si de a cruta cuibul in care colcaie , astfel as retrage taisul care l-ar putea strapunge usor. Toate izurile fiintei omenesti sunt mana in mana cu ispita.
Voi tine cont de sugestia ta de a schimba si o voi face.
Te mai astept,
Ana.

Dumitru, nu vreau sa-mi asez cantarul asupra ta si sa realizez cate batalii ai pierdut fata de mine, sau noi toti...iportant e ce ai pierdut si ce ai castigat. Foc mic pentru miseii cruzi ai sufletului nostru nu arde non-stop, insa intotdeauna exista un rau sau un bine de castigat in urma unei batalii pierdute. Motto-ul ma arunca in deznadejde si ma face sa ma scund sub sutana unui preot...poate rezolv ceva totusi. Multumesc frumos de atentie.
Ana.

Iti multumesc pentru aprecieri Adina; ma bucur ca te gasesc pe pagina mea, cu atat mai mult cu cat iti faci simtita distinsa prezenta prin niste aprecieri favorabile.
Sunt testamente pe care le facem zi de zi...in mod voit sau nu, tot testamente se numesc. Teama de sfarsit ne imprejmuieste pe toti, iar cercurile sacre din jurul nostru nu sunt decat arme false...ca si cum ai arunca cu tamaie intr-o constiinta atee. Sau si mai bine, ca si cum ai cauta izvoarele viitorului intr-o lume deja apusa.
Voi lucra la ultima strofa.
Cu drag,
Ana.

Se pare ca ori eu nu m-am facut bine inteleasa ori te-ai grabit sa intelegi mesajul. Mosul ii ia ceva fetitei(ia-o si la modul pur material daca vrei)...iar an de an casa ramane din ce in ce mai goala...
Nu-i nimic...sperca data viitoare imi va iesi ceva bun.

Implinire si soare.

Imi place pentru ca imi da o senzatie de inocenta si prospetime ce se degaja din ansamblu. Figurile de stil stau bine acolo unde sunt si cum sunt.
Sa ne citim sanatosi.