Cand noaptea cade rece si sufletul mi-e gol
Rapus de-a ta iubire cu galciuri si murdara,
Al meu ceasornic urla, se zbate in namol,
Namol amar al unei nopti de vara.
Nu stiu de ce ma cauti cand
Dacă s-ar stinge ultima rază de soare
Zdrobită de furtună
Sufletul meu ar rămâne pierdut în întuneric.
Dacă Pământul s-ar risipi prin Univers,
M-aș învălui în giulgiul tăcerii.
Dacă marea
Se balansa în ochii tăi o mică și ciudată amintire.
Îmi întrebam tot universul de ce s-a stins a ta iubire.
Ea-mi deschidea în sine un orizont albastru
Scăldat în liniște și luminat de-al
Comparându-mă cu o frunză
m-am asigurat că viața e verde,
că în cuprinsul sau necuprinsul ei
găsești tot atâtea idei
câte găsești în pigmenții frunzei.
M-am săturat de-atâta soare
și-acum caut
AC