Poezie
Pierduta
1 min lectură·
Mediu
Se balansa în ochii tăi o mică și ciudată amintire.
Îmi întrebam tot universul de ce s-a stins a ta iubire.
Ea-mi deschidea în sine un orizont albastru
Scăldat în liniște și luminat de-al sufletului astru.
,,Nu mă uita!\" trei dulci și fantastice cuvinte
Ce-mi sfâșâie auzul și-mi bântuie prin minte.
Ai fost iubirea mea fierbinte și tăcută
Ce s-a topit și-a devenit o cauză pierdută,
Pierdută de iubire mă simt acum și eu
Nu cred că-mi vei reda vreodată magia din surâsul tău.
A fost un vis, dar pare că totul e real
Și îmi întreb destinul:,, Fost-a oare în zadar?\'\'
O,nu! nu cred că m-ai uitat așa.
Nu cred că s-a pierdut căldura
Și-n suflet a rămas doar ... iarna.
023.619
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ana Maria Condurachi
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Ana Maria Condurachi. “Pierduta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-maria-condurachi/poezie/101555/pierdutaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MLuitam, mergem mai departe,
ne amintim cand ne simtim singuri sau iarasi parasiti,
apoi iar uitam...
si e bine...
ne amintim cand ne simtim singuri sau iarasi parasiti,
apoi iar uitam...
si e bine...
0
Le ascult citite, lovindu-mi timpanul
Cuvintele insirate, fara sa le aud.
Nu vreau sa ma ratacesc iara,
Sa caut goala nimicul nevazut.
Absurd consum de energie cand nu credeam in uitare