perfidie
Cand noaptea cade rece si sufletul mi-e gol Rapus de-a ta iubire cu galciuri si murdara, Al meu ceasornic urla, se zbate in namol, Namol amar al unei nopti de vara. Nu stiu de ce ma cauti cand
Univers...
Dacă s-ar stinge ultima rază de soare Zdrobită de furtună Sufletul meu ar rămâne pierdut în întuneric. Dacă Pământul s-ar risipi prin Univers, M-aș învălui în giulgiul tăcerii. Dacă marea
Pierduta
Se balansa în ochii tăi o mică și ciudată amintire. Îmi întrebam tot universul de ce s-a stins a ta iubire. Ea-mi deschidea în sine un orizont albastru Scăldat în liniște și luminat de-al
Verde
Comparându-mă cu o frunză m-am asigurat că viața e verde, că în cuprinsul sau necuprinsul ei găsești tot atâtea idei câte găsești în pigmenții frunzei. M-am săturat de-atâta soare și-acum caut
